Lumina lui Apollo
de Octavian Sarb

Unde sa imi plec, azi,capul,
Caci ma aflu-ntre straini…
Imi rasuna-n minte sfatul:
“-Nu pleca in loc de chin!”

Nu cauta iubire-acolo!
Nu ai cum sa o gasesti!
In lumina lui Apollo,
Nu sunt legaturi ceresti.

Nu gasesti in Adunare,
Nici o fata de iubit?
Vei trai clipe amare,
De-o straina chinuit.

La-nceput, va fi cu tine,
Si-ti va spune ca-i a ta,
Numai miere de albine,
De pe buze-i, vei gusta.

Si, cu gingasie-n brate
Te-a cuprinde, zi de zi,
Tavalindu-te-n fanate,
Tu, la stele, vei privi.

Si, in gandul tau, vei spune:
“-Cerul e de partea mea,
Caci iubirea nu apune,
Ci,mai sus, se va `nalta.”

Nu va trece multa vreme
Si ai tai vor fi straini,
Caci au vrut sa te blesteme
Cununandu-te cu-oricini,

L-a marturisit pe Domnul,
Si botezul l-a facut,
Chiar, daca te-apuca somnul
Cand ii vezi chipul de lut.

Iata ca trecut-au anii
Si povara ta e grea
Caci ai inteles ca banii
Nu pot fericiri sa-ti dea,

Si iubiri si frumusete
In decursul lor se sting,
Toate visele marete,
De-al tau cuget, se desprind.

Cerul s-a facut de-arama.
Pamantu-arata ca un Iad.
Tot ce ai zidit se sfarma,
Tu te simti ca un bastard.

Nu mai esti dorit de nimeni,
Sufletul ti-e chinuit,
Caci nu poti cu ei sa semeni,
Ca esti altfel plamadit.

Ca-nchinarea de acasa
Si altarul lui Hristos
N-au in ele vreo angoasa,
Ci mirajul odios.

Astazi ma intorc acolo,
Astazi, eu ma pocaiesc,
Ca-n lumina lui Apollo
Nu mai vreau ca sa traiesc.

Oradea 22 Aprilie 2012.