A venit acum satira
Şi umorul personal
Uite, vă arunc pastila
Un gând mare, colosal.

Îmi cer scuze pentru toate
Nu vă supăraţi! Bine?
Şi râdeţi dacă vă place
Este scrisă pentru mine.

E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune
Spunea Mihai Eminescu
Şi le spunea foarte bine.

Nimic, nu-i mai adevărat
Se vede.....din depărtare
Şi vezi la-un moment dat
Că baţi apa-n piuă frate!

E uşor ca să scrii verbe
Când nu ştii a conjuga
Nu-ţi pasă, nu ai ce pierde
Ce-ai tu cu gramatica?

Dacă-i unu mai deştept
Pună el ce mai lipseşte!
Eu ziceam c-am scris corect.
Eh! Omu-mai şi greşeşte!

Şi ce dacă n-am, pus doi de i
Parcă nu poţi să-nţelegi?
Citeşte cum ar trebui
Şi-uite-aşa poţi să-l şi dregi.

Nu pun virgule, nici semn?
Iaca! Şi ce mare treabă?
Dacă nu ştiu, n-am îndemn!
Să vină altul ca s-aleagă!

Semne sunt şi chiar prea multe
Oar' la ce s-o folosi?
Eu aş pune puncte puncte
Mai frumos aşa ar fi!

Şi mai pun nişte cuvinte
Spun şi eu acol' ceva
Şi-i tot dau mereu-nainte
Şi-n piuă, bat şi eu apa.

Căci, e uşor a scrie versuri
Chiar când n-ai nimic a spune
Un cuvânt şi nişte dresuri
Iată! Poezia-i o minune!

**************************

Domul deie-nţelepciune
Ca să învăţăm degrabă
De-a scrie corect şi bine
Totul pentru a Lui slavă.

Căci m-a învăţat Florica
Ca să scriu cu versuri scurte
Şi să fiu ca şi furnica
Să-nvăţ din cele citite.

Când citeşti şi-analizezi
Rând cu rând, filă cu filă
Înveţi, să te ironizezi
Şi să scrii câte-o satiră.

A.N
25.03.2012 Firenze