Privind spre o dimineață

De sub geana obosită
Curge-o lacrimă măreață,
Inima-mi e înveselită
Privind spre o dimineață
Glorios întrezărită
Printre raze de speranță.

Mă înalț și mă hrănesc
Îmbrăcat în haină nouă
Din sublimul cel ceresc.
Ridic mâinile-amândouă
Pe Domnul Îl preamăresc
Și vă spun acum și vouă
Că-L ador și Îl iubesc!

Sufletul meu se înalță
Către Domnul meu iubit,
Spre eterna dimineață
Când de El voi fi primit
Și-mbrățișat cu dulceață,
Să fiu veșnic fericit!

Inima mi-e supraplină
De a Duhului prezență,
De splendoare și lumină,
Și cerească acurateță.
Fericirea mea-i deplină
Și mă-nchin cu reverență
Așteptându-L să revină! Amin

Zaragoza 06/03/2012
de Ioan Hapca (Ionică)