Aud cum plouă,
Lovind geamul, lacrimă nouă,
Sărutul cristalin se prelinge,
Pic cu pic... petrec clipele...
Gându-mi aleargă spre Tine,
Bate-n piept a durere inima,
Privind zarea, dorind iubirea...

În ochi pătrunde lumina,
Simt minunea,
Văd strălucirea,
Contemplu măreția...
Mă alint, Te simt,
În vânt, mângâiere de Sfânt,
În leagănul pomilor,
În șoaptele nopților...

Respir adierea de vânt,
Ce țese vălul nevăzut,
Pândesc ale cerului străluciri...
Știu, undeva exiști;
Sufletu-mi tremură...
Lovesc ușa cerului,
Cu sentimentul de teamă,
Dau drumul dorului...

Îl las ca să fugă,
Vinovăția mă sapă,
Lacrimi de sânge,
Inima-mi plânge...
Tu totul ai știut,
Sumbrul trecut...
Miracol mi-ai făcut,
În viață mi-ai apărut.

Și ai bătut,
Cu al ploii sărut...
M-ai găsit abătut,
Salvarea doreai,
Ale inimii văpăi...
Din neguri să ies,
Lumină ai trimis,
Și-al cerului vers.

Văzduhul își țese pânza...
Din raze, vânt și nori,
Eu îmi țes credința
În lumină; tărie-n încercări.
Respir aerul biruinței,
Împletind funia rezistenței;
Din fiecare încercare
M-ai scos mult mai tare.

Și mi-ai smuls îndat'
Din piept rătăcirea,
Tristețea ai alungat,
Sădit-ai fericirea;
Durerea legată ai trimis
În adâncul negru abis...
Visul, dorința mi-ai împlinit,
În fiecare zi, cu Tine-s nelipsit.

02.03. 2012, ALGHERO