Al ploii sărut
Autor: Toma Coca
Album: Iubire infinită
Categorie: Lauda si inchinare
Al ploii sărut

Aud cum plouă,
Lovind geamul, lacrimă nouă,
Sărutul cristalin se prelinge,
Pic cu pic... petrec clipele...
Gându-mi aleargă spre Tine,
Bate-n piept a durere inima,
Privind zarea, dorind iubirea...

În ochi, pătrunde lumina,
Simt minunea,
Văd strălucirea,
Contemplu măreția...
Mă alint, Te simt,
În vânt mângâiere de Sfânt,
În leagănul pomilor,
În șoaptele nopților...

Respir adierea de vânt,
Ce țese vălul nevăzut,
Pândesc ale cerului strișii...
Știu, undeva exiști;
Sufletu-mi tremură...
Lovesc ușa cerului,
Cu sentimentul de teamă,
Dau drumul dorului...

Îl las ca să fugă,
Vinovăția mă sapă,
Lacrimi de sânge,
Inima-mi plânge...
Tu, totu-ai știut,
Sumbrul trecut...
Miracol mi-ai făcut,
În viață mi-ai apărut.

Și ai bătut,
Cu al ploii sărut...
M-ai găsit abătut
Salvarea doreai,
Ale inimii văpăi...
Din neguri să ies,
Lumină-ai trimes,
Și-al cerului, vers.

Văzduhul își țese pânza...
Din raze, vânt și nori,
Eu îmi țes credința
În lumină; tărie-n încercări;
Respir aerul biruinței,
Împletind funia rezistenței;
Din fiecare încercare,
M-ai scos mult mai tare.

Și mi-ai smuls îndat'
Din piept, rătăcirea,
Tristețea ai alungat,
Sădit-ai fericirea;
Durerea legată-ai trimis,
În adâncul, negru abis...
Visul, dorința mi-ai împlinit,
În fiecare zi, cu Tine-s nelipsit.

02. 03. 2012, ALGHERO
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/89109/al-ploii-sarut