NU POATE LUMEA...

Nu poate lumea să-şi imprime
În traiul nostru chipul ei
Şi nici nu poate să suprime
Nădejdi trimise spre ’nălţime
Şi nici cucernice idei...

Ar vrea să rupă-n noi relaţii
Care ne leagă cu cei sfinţi
Să ne implice-n situaţii
Care produc doar complicaţii
Şi în final scrâşniri de dinţi…

Ar vrea s-atingem falimentul
Și-n el să fim încorsetați,
Să ne distrugem noi prezentul
Să poată să ne ia torentul
Și în neant să fim plasați.

Dar e la lucru-n noi puterea
Care provine din Cuvânt
Cunoaștem, clar, cum Învierea
Produce-n noi inițierea
S-aducem rod prin Duhul Sfânt.

Cereasca Rază ne pătrunde
Și ne îndrumă spre Canaan
Doar în Hristos ne vom ascunde
Când vin netrebnicile unde
Să stingă spiritul uman.

Nu poate lumea să-și impună
În viața noastră-al ei dicton
Trăim cu dor s-avem cunună
Nu în oraș sau în comună
Ci, Sus, în veșnicul Sion.

gc/1 Martie, 2012