Știm, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer, de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veșnică. Și gemem în cortul acesta, plini de dorința să ne îmbrăcăm peste el cu locașul nostru ceresc. (2 Corinteni 5:1-2)
Când eram puștan, verile constau din după-amieze petrecute pe terenul de baseball și cina luată la mama acasă. Dar mama avea o regulă: băieții transpirați și murdari nu aveau ce căuta la masa ei. „Du-te, spală-te și schimbă-ți hainele dacă vrei să mănânci!” Și, în mintea mea, o baie și un tricou curat erau un preț mic de plătit pentru o masă bună!
Din perspectiva lui Dumnezeu, moartea e un preț mic de plătit pentru privilegiul de a sta la masa Lui. El a spus: „Acest trup care poate fi distrus trebuie să se îmbrace cu ceva care nu poate fi distrus niciodată.”
Dumnezeu este și mai insistent decât era mama! Ca să stai la masa Lui, tot e nevoie de o schimbare de haine. Trebuie să murim, astfel încât trupul nostru să fie înlocuit cu unul nou.
Când ne gândim la moarte, vedem dezastru. Când Isus se gândește la moarte, El vede izbăvirea!