Cand Tu vorbesti
Autor: Nichita Daniela
Album: fara album
Categorie: Laudă și închinare
Matei 8:8,13 "Doamne", a raspuns sutasul, "nu sunt vrednic sa intri sub acoperamantul meu; ci zi numai un cuvant, si robul meu va fi tamaduit.(...) Si robul lui s-a tamaduit chiar in ceasul acela."

Cand Tu vorbesti

Cand Tu vorbesti, cuvantul ia fiinta,
Infiripand lumini si galaxii;
Cel pacatos vine la pocainta
Si capata iertare prin credinta
Iar mortii in pacat devin iar vii.

Cand Tu vorbesti, se clatina pamantul
Si inima acelui impietrit;
Orice atom Iti cunoaste cuvantul
Si se grabeste sa-mplineasca gandul
Pe care Tu asupra-i l-ai rostit.

Cand Tu vorbesti, se linisteste marea
Si sufletul, oricat de framantat;
Problemele isi afla rezolvarea,
Cel ce plangea, canta din nou cantarea
Iar cel bolnav, pe loc e vindecat.

Cand Tu vorbesti, materie si suflet
Asculta glasul Tau de Creator.
Ologii stiu din nou ce-nseamna umblet,
Din gura celor muti rasuna cantec…
Tu dai, si tii viata tuturor.

Cand Tu vorbesti, vreau sa ascult de Tine
Ca lutul, de olarul ce-l facu.
Intipareste Chipul Tau in mine
Si lasa-n inima sa se imprime
Cuvantul Tau, si tot ce doresti Tu.

Vorbeste, Doamne, robul Tau asculta
Si vreau, in fata Ta, sa ma inchin
Cu gand supus, cu ascultare multa
Te rog acum, si-n orice zi, m-ajuta
Cand Tu vorbesti, eu sa raspund: “Amin!”.
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/88748/cand-tu-vorbesti