Într-o zi

Într-o zi eu am să plec,
Gândul morţii mă-nfioară,
Adieri de sus din cer
Opresc moartea să mă doară.

Când noian de ne-mpliniri
Întărâtă aşteptarea,
Sufletul mi-e la răscruci
Neștiind s-apuc cărarea.

Iar de-a fi să pribegesc
Pe cărarea cu suspine,
Jar de stele ce lucesc
Sufletul o să-mi lumine.

Tot ce-am strâns rămâne-aici,
Mă atrage depărtarea;
Vreau s-ajung spre dimineţi,
Când se lasă înserarea.

Într-o zi eu am să plec,
Poate-o zi de primăvară;
Moartea semănată jos,
Viaţă-n cer o să răsară.