O, lume de amar și chin
Și de păcat împovărată,
Neștiutori în tine vin
Copii ce nu știu ce-i așteaptă
Și nicidecum nu mai revin
Bătrânii încercați ce pleacă...

Curg veacurile ca o apă,
Ca un pârâu învolburat
Din care nimeni nu se-adapă
Și totuși, toți s-au adăpat...
Și cercetându-l toți se îneacă…
De capăt, nimeni nu i-a dat!

Și totuși: Cineva odată
I-a pus hotare, L-a trasat...
Și apa lui curgea curată
De raze blânde luminat...
Însă splendoarea-a fost curmată
Curând de Adamicul păcat...

Curg veacurile tulburate
De nebunia tuturor!
Gunoaiele nenumărate
Strângând în valurile lor
Vărsând pe toți și toate-n moarte
Deși aveau Izbăvitor

Fiindcă Domnul S-a aruncat
În valurile-nvolburate
Să scoată la liman curat
Lumea ce plutea spre moarte!
Dar prea puțini s-au agățat
De Adevăr și de Dreptate!

Din veci deasupra tuturor
E-un Soare veșnic și-o Dreptate.
Un Dumnezeu biruitor
Stăpân pe veacuri și pe moarte
Și El conduce iubitor
Istoria lumii mai departe.

Și veacuri multe, rând pe rând,
Prin voia Lui mai pot să treacă
Dar tu, ești astăzi înotând
Prin vremea-nvolburată…
Și Dumnezeu te cheamă blând
La viață eternă și curată!

Alege viața să trăiești!
Nu sta în lume-un blestemat
Să arzi în focul cel de veci,
Când Izbăvirea ți S-a dat
Și poți tu însuți să alegi
A fi-n veci binecuvântat!

Zaragoza/ 2011
de Ioan Hapca (Ionică)