Anotimpurile vieții
Autor: Toma Coca
Album: Iubire infinită
Categorie: Incurajare

PRIMĂVARA VIEȚII
Primăvară însorită, anotimp al tinereții,
Sufletul înmugurește, iar viața înflorește,
Ai sosit în viața mea purtându-mi veselia,
Mugurii credinței sfinte în Isus Hristos.
Chemarea am ascultat-o și-am urmat voios.
Cu bucurie, urcam pe cale, la deal,
Pe Isus Hristos în inimă-L purtam.
Mugurii au facut floare și-au rodit bogat.
Pe preșul de rugăciune, m-am plecat cu drag;
Nimic nu m-a deranjat; urcam muntele-nalt.
Cu mine purtam Cuvântul și cu sfântul Har;
Frumoasă primăvară a vieții, cu multe bucurii,
Tu ai aprins al dragostei dintâi fitil,
Iar în ogorul tău, atâta spor mi-ai dat,
Și-am semănat ce era mai bun pe glii:
În suflet, poruncile, roadele, iubirea,
Fapte bune, în fiecare pas umilirea;
Cântecul îmi era apa, rugăciunea-mi era pâinea,
Semănam al Tău Cuvânt, fară frică, s-au rușine,
Caci mă încredeam în Tine, Domn al veșniciei !
Dar... frumoasă primăvară a tinereții, te-ai ofilit,
Ai plecat, te-ai dus și ai lăsat doar amintiri,
Frumoșii ani ai tinereții de creștin-
Așa am pășit pragul altui anotimp:

VARA VIEȚII
Anotimp mult important, frumos și cu mult soare !
Totul se maturizează, totu-i viu, totu-i culoare...
În acest anotim Doamne, m-ai trecut prin încercare...
Cele mai grele zile din a mea viață trecătoare:
Vânturi, fulgere și ploi, multe zile de-ntristare,
Iar în luna lui Cuptor, m-ai trecut biruitoare.
Căci m-ai vrut Isuse-n clocot și foarte copt;
Nu m-am depărtat de Tine, mi-am păzit al meu ogor,
Cu sudoare și cu greu mi l-am îngrijit cu spor;
Așa am ieșit din vară - AUR DIN CUPTOR !
Și am trecut acuma pragul altui anotimp,
Matur, copt, un bun creștin - ascultător !

TOAMNA VIEȚII
Anotimp de recoltat, anotimp de adunat.
Din ogorul tău de-o viață, ai s-aduni ce-ai semănat.
Dacă ai fost semănător bun, câmpul va fi roditor;
Un creștin ascultător, un bun lucrător;
Spicul cu boabe frumoase, mature și coapte.
De te-ai lăsat purtat de-al lumii amăgitor val,
Vei fi creștin fără roade, un spic sec fară de boabe,
O pleavă dusă de vânt ce va arde în Iad;
Însă, dacă-ai ascultat, ogorul bine-ai lucrat,
Vei fi creștinul înțelept, bun, sănătos în al tău mers,
Plăcut Domnului Isus - și cu drag te v-ajuta,
Ca să treci ultimul prag, anotimpul negru-alb:

IARNA VIEȚII
Anotimp cu ger și frig, poarta albă ți-a deschis.
Daca tu ai înfăptuit, tot ce Domnul în Cartea a scris,
Anotimpul de argint te va găsi pregătit.
Chiar de vei lucra puțin, lângă tine El va fi,
Căci în toate ai dovedit, în mersul tău de creștin,
Că ai semănat în toate, Credința și cu Iertarea.
Acuma, când iarna vieții, puterile ți-au slăbit,
El, Domnul, te va-ntări, credința ți-o va mări.
Ți-a rămas un singur lucru: roagă-te fierbinte,
Fii fecioară înțeleaptă, candela s-o ai aprinsă,
Ca să te găsească Isus treaz, când Se va întoarce;
Ultimul prag ce-ți rămâne ca să-l treci în viață....
Lăsând în a ta urmă, toate anotimpurile,
Fericit vei fi, că la seceriș, Domnul te-a găsit,
Grâul cu spicul bogat, un creștin smerit,
Pregătit ca să pășești pragu-n Paradis.


10/09/2011 ALGHERO





Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/87395/anotimpurile-vietii