În liniștea nopții, Isuse, cobori
și mângâie-mi plânsul pe obraz.
O, șterge, Părinte, durerea ce-o am
și dă-mi bucuria ce-n Tine-o aveam.

În liniștea nopții să vii lângă mine
și capu-mi pe pieptul Tău să mi-l așez.
Cu Tine, Isuse, e-atât de bine.
Doar Tu ștergi suspine și dai împlinire.

În liniștea serii, când luna răsare,
când cerul sclipește chiar dacă nu-i soare,
lumina Ta, Doamne, să fie cu mine,
să torni Tu din Duhul Tău și peste mine.

Când totu-n tăcere profundă se-afundă,
doar inima mea, Isuse, Îți cântă.
Și-n noaptea ce tace și-n cerul cu stele
Ți-aduc mulțumire că-mi dai mângâiere.

Iar dacă o nouă zi voi mai avea,
când m-oi trezi și chipu-Ți voi vedea,
de bucurie voi cânta:
„Că-n veci ține bunătatea Ta”.