Dintr-a Gheenei văpaie,
Bogatul nemilostiv
Striga cât putea de tare,
Căci grozav era chinuit!

Și zicea: „Părinte Avraame,
Lasă-l pe Lazăr un pic,
Degetu-n apă să-și moaie,
Limba să mi-o răcorească
Și-apoi Evanghelizare
Să facă în casa noastră.
Că mai am cinci frați sub Soare
Care bine-o să-l primească.

Văzându-l de unde vine,
Cred că o să se pocăiască.”
Și Părintele Avraam
Îi răspunde cu dreptate
Acestui suflet sărman
Ce-n lume-a avut de toate:

„Tu, în viață, ți-ai luat
Tot ce-a vrut inima ta.
Săracul mult a răbdat...
Dar nu și-a-ntinat inima,
Ci a luptat și-a câștigat,
Prin credință, viața asta.

Însă tu nu te-ai gândit
La viața de apoi,
Nici la Dumnezeu Cel Sfânt.
Acum, între noi și voi,
E-un gol nemaîntâlnit,
Nimeni nu poate să-l treacă,
Orișicât ar vrea de mult.

Iar casa ta părintească,
Ei au Legea și Proorocii;
Ar fi bine să-i cinstească,
Să-asculte de ei cu toții,
Astfel să se pocăiască!

De n-ascultă de Prooroci,
Nicicând n-are să vestească
Ceva cineva din morți,
N-o să poată să primească!

Un Lazăr a fost înviat
Și-a putut să tot vorbească...
Cine l-a mai ascultat? !
Ba, plini de fiere lumească,
Cu toții au cugetat
Să-l omoare încă o dată,
Și pe Cel ce l-a-nviat!

O, săracule bogat,
Sau bogatule sărac,
Ce inima ți-ai legat
De ce vezi, de ce-ai în sac...

Ia aminte până poți
Și vezi ce înseamnă viață;
Pe tărâmul celor morți,
Doar priviri se mai înalță
Către cei ce-s vii în veci!

Nu lăsa nicicum păcatul
În inima ta s-abunde...
Chiar de astăzi ești săracul,
Cel bolnav și plin de bube...
Dumnezeu îți va fi leacul,
Căci El strigătul îți aude
Și ca El nu este altul
Să te-ajute, să te-asculte!

Dacă n-ai mai bun motiv
Să te rogi, să te smerești...
Bogatul nemilostiv
Te-ndeamnă să te cercetezi.
Dintr-a Gheenei văpaie
Nu mai ieși prin rugăciune,
Căință sau cercetare...
Dar azi e Har și Mântuire,
Din plin, pentru fiecare! Amin!”

Zaragoza (2011)