Ne sărbătorim cu drag
Ziua noastră odată-n an,
Demonstrând că n-am uitat
Că-avem timpul ca dușman...

Viața nu-i doar frământarea
Risipită pe pământ,
Sau amarul și durerea
Unui trup de boale frânt.

Nu suntem numai o boare
Ce se risipește-n vânt,
Sau o biată de suflare
Ce sfârșește într-un mormânt…

Bunul nostru Creator
Ne-a făcut asemeni Lui;
Ne-a dat suflet doritor
De Sublimul Cerului...

Ne-a dat un Mântuitor,
Preot, Domn și Împărat
Și cu-al Său Duh ocrotitor
La un loc ne-a adunat.

Toți o turmă și-un Păstor,
(Domnul fie lăudat!)
Ne-adăpăm dintr-un Izvor
Viu și binecuvântat!

Timpul trece…Las’ să treacă
Căci vin zorii dimineții…
Sufletu-o să se încălzească,
Lângă Soarele Dreptății!

Căci viața nu-i aceasta
Care trece așa ușor,
Viața-i Gloria și Slava
Ce Va reveni pe nor!

Fiecare zi trăită
Pe pământul celor vii
E o sărbătoare sfântă
Pentru a cerului copii!

Zaragoza 26/08/2011
de Ioan Hapca (Ionică)