,,Fiule, dacă cuvintele Îmi vei păzi
Şi-nvăţăturile Mele, tu le vei păstra
La ce îţi spun vei fi atent, vei auzi
La-nţelepciune, tu aminte vei lua
Şi la pricepere, inima îţi vei pleca,

Şi dacă tu vei cere azi înţelepciune
Pentru pricepere, cu sârg te vei ruga
Tu credinciosule de vei veni la Mine
Spunând ,,înţelepciunea mi-e comoara
Priceperea, e marea bogăţie a mea",

Vei înţelege, ce e frica de Domnul
Şi vei găsi cunoştinţa de Dumnezeu"
El dă înţelepciunea când o cere omul
Priceperea, ea, te va îmbogăţi mereu
Şi vei putea deosebi, binele de rău.

Înţelepciunea, de-i căuta-o ca argintul
Şi vei umbla, ca după-o grea comoară
Dacă, Îl vei ruga, pe Dumnezeu Sfântul
De vei îngenunchia şi gura ta să ceară
Să te-ntărească zi de zi, seară de seară,

Atunci vei înţelege, El dă înţelepciune
Şi cunoştinţe, atunci când El vorbeşte
Dă îndurare, nu-ţi lipseşte nici un bine
Ci tuturora cu dragoste El dăruieşte
Ce ai nevoie, tot ceea ce îţi trebuieşte.

El dă izbândă acelor fără de prihană
Celor, care se-ncred în El, le este scut
Le dă mila şi-ndurarea ca pe o mană
Deschide urechile, acelor care nu aud
Şi-l însoţeşte pe cel nou, necunoscut.

Cărările neprihănirii El le ocroteşte
Şi calea credincioşilor El o păzeşte
Pentru iubiţii Lui, drumul netezeşte
Pe toţi cei răi, totdeauna-i nimiceşte.
Te zbate şi-nţelepciunea dobândeşte.

Amin
2.01.2012 Firenze