Cum iubim pe aproapele nostru?
Autor: Olga Bucaciuc
Album: spre indrumare
Categorie: Salvare

 

      Cum iubim pe aproapele nostru?

Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea și Proorocii” (Matei cap. 7:12).

            Noi care suntem creștini, urmași ai Domnului Isus Hristos și membrii ai Bisericii Sale, nu ne este permisă indiferența față de cel nenorocit și căzut pradă nedreptăţii. Ni se impune lucrul acesta de porunca Domnului, dacă suntem cu adevărat credincioși și slujitori a lui Dumnezeu. Adesea asistăm ca martori a unor situații, când Dumnezeu vede totul și cel ce nu ajutat și nu a contribuit cu nimic la salvarea aproapelui său, nu va avea nici o dezvinovățire și nici o scuză înaintea Judecății lui Dumnezeu. Săvârșim un păcat, care este înregistrat în cărțile din ceruri atunci când putem face un bine și nu-l facem sau când, putem salva o viață și nu o facem neavând nici un interes pentru aceasta. Chiar dacă am încerca să spunem, că nu am știut, pe Dumnezeu nu-L putem minți, pentru că El vede și știe totul și știe că nu am vrut și nu am făcut nimic pentru a ajuta sau pentru a salva un suflet și aceasta poate fi din dezinteres și comoditate. Acest dezinteres, pentru aproapele nostru oricare ar fi el, se întâmplă datorită lipsei de dragoste și lipsei de compasiune pentru cel căzut în nenorocire. Dacă ne lipsește dragostea de Dumnezeu și dragostea de aproapele nostru, atunci manifestăm indiferență și nepăsare pentru ceea ce se întâmplă în jur. În inimă poate exista egoism, dezinteres, frica de a nu fi afectați și astfel arătăm că nu simțim și nu ne doare pentru semenul nostru, care trece prin momente grele. Deci, nu împlinim porunca lui Dumnezeu care spune: ”să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei cap. 19:19 u.p).

            În zilele noastre când ura, violența de tot felul, răzbunarea și crimele s-au înmulțit foarte mult, se întâmplă multe situații când persoane neajutorate sunt atacate și cad pradă răutății și răzbunării altora. Unii ca aceștia sunt bătuți, tâlhăriți și chiar omorâți. Au fost situații când femei au fost batjocorite de către răufăcători. În multe cazuri aceste victime ar fi putut fi salvate, dacă ar fi intervenit cineva să le ajute și să le scape. Dureros este faptul că aceasta se întâmplă uneori sub privirile multor martori, care privesc ca și spectatori fără a interveni. Pentru că ei nu intervin sau nu dau nici măcar un telefon organelor de intervenție, acestea vin prea târziu, când cel atacat a fost foarte grav rănit sau chiar omorât, iar răufăcătorii au avut timp să fugă de la locul faptei.

            Mă întreb: ce fel de creștini suntem când nu facem nimic pentru salvarea unei vieți, indiferent a cui este? Ce fel de conștiință există în mintea acelor” spectatori” în fața nenorocirii semenilor lor pe care nu i-au ajutat?

Izbăvește pe cei târâți la moarte și scapă pe cei ce sunt aproape să fie junghiați. Dacă zici: ”Ah! N-am știut!...” crezi că nu vede Cel Ce cântărește inimile și Cel Ce veghează asupra sufletului tău? Și nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui?” (Proverbe cap. 24:11,12). Acestea sunt îndemnurile ce ni le dă Dumnezeu prin Cuvântul Bibliei. Dacă în inima noastră de creștin și de ucenic al Domnului locuiește Duhul Sfânt și există dragostea lui Dumnezeu, atunci nu vom fi nepăsători față de nenorocirea aproapelui nostru mai ales atunci când o cunoaștem. Versetul biblic ne îndeamnă să izbăvim și să-l salvăm pe cel acuzat pe nedrept și să-i salvăm viața. Mântuitorul nostru, Isus Hristos, pentru a ne salva de la moarte veșnică, a murit El în locul fiecăruia dintre noi. Deci și noi suntem obligați moral, să salvăm și să ajutăm pe orice persoană aflată în necaz, în suferință și în momente foarte grele din viața lui. Lipsa de dragoste și egoismul din inima omului îl face să fie nepăsător și să nu vadă în mod” voit” nenorocirea semenului său, care are nevoie de ajutor și astfel poate fi salvat. Acei oameni ce nu sunt interesați să ajute mai pot avea și îndrăzneala de a se scuza, cu pretextul că nu au știut sau nu au văzut, motiv pentru care nu au dat ajutor în nici un fel. Dar, Dumnezeul nostru, Atotputernicul și Dreptul Judecător vede și cunoaște totul, nimic nu poate fi ascuns de ochii Lui cei sfinți. Dumnezeu știe de ce nu am ajutat pe cel aflat în nevoie și pe cel pedepsit pe nedrept de către oameni răi.” Deci, cine știe să facă bine și nu face, săvârșește un păcat” (Iacov cap.4:17). Acest verset al Bibliei ne arată că atunci când putem și avem ocazia să facem bine aproapelui nostru, putem să ajutăm sau să intervenim în orice fel pentru a salva viața cuiva și nu o facem, săvârșim un păcat, care se scrie în ceruri și Dumnezeu ne va trage la răspundere și ne va da plata cuvenită pentru ceea ce nu am făcut. Nimic nu are mai mare importanță decât salvarea unor suflete de la moarte și să le dăruim ajutorul de care au nevoie la timpul potrivit. Înaintea Domnului suntem responsabili pentru ajutorul ce-l putem da la nenorocirea și momentele grele prin care trece aproapele nostru, căzut pradă răutății și răzbunării celor răi. Dumnezeu ne atenționează să nu fim indiferenți și nepăsători față de nedreptățile ce le suportă cel nevoiaș, cel sărac și asuprit.. este drept să intervenim în apărarea lor. Biblia ne îndeamnă: ” Faceţi dreptate celui slab şi orfanului, daţi dreptate nenorocitului şi săracului, scăpați pe cel nevoiaș și lipsit, izbăviţi-i din mâna celor răi”(Psalm 82:3-4). Pentru ca rugăciunile și postul să fie ascultate și primite, Domnul ne cere să avem dragoste, milă și bună înțelegere de pace cu aproapele nostru care are nevoie de ajutor: nu are adăpost, duce lipsă de hrană și de îmbrăcăminte și simte nevoia de cuvinte de încurajare și de mângâiere.Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug; împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi pe un om gol acoperă-l și nu întoarce spatele semenului tău (Isaia cap. 58:6,7, Matei cap.25:41-46).

Mântuitorul nostru, Domnul Isus Hristos, este exemplul desăvârșit, demn de urmat pentru noi și trebuie să facem ce a făcut El. Toate faptele Sale bune și sacrificiul Său suprem au fost făcute din dragoste și milă pentru o lume nenorocită și căzută în păcat. Domnul Hristos prin toate faptele Sale, învățăturile Sale pline de mângâiere, de milă și de speranță au avut scop vindecarea și salvarea oamenilor de la moarte.Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El și-a dat viața pentru noi; și noi deci trebuie să ne dăm viața pentru frați (1Ioan cap.3:16). Dacă iubim pe Dumnezeu, Tatăl nostru, pe Domnul Isus Hristos și-I prețuim jertfa Sa adusă pentru noi, să ne iubim semenii noștri prin faptele noastre făcute pentru ei. Căci Domnul Isus Hristos a plătit cu prețul jertfei Sale pentru păcatele fiecărei ființe omenești; aceasta înseamnă că toți avem un preț foarte mare înaintea lui Dumnezeu, salvarea și răscumpărarea noastră a costat Jertfa Fiului Său de la calvar.” Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă Viața Veșnică” (Ioan cap. 3:16).

Dumnezeu ne îndeamnă la o viață după voia Sa în conviețuirea și relațiile noastre cu semenii și în mod special Domnul are în vedere apărarea și ajutorarea văduvelor, al orfanilor, săracilor și străinilor. În mod firesc se întâmplă, ceea ce nu ar trebui să fie așa, că aceste categorii de persoane ale societății să fie cel mai adesea defavorizate, nedreptățile și tratate rău, fără dragostea și mila celor din jur. Se întâmplă deseori, că aceste categorii de persoane să fie oropsite, umilite de către acei oameni răi pentru că sunt singure și nu au nici un sprijin și nici o apărare de la nimeni. Dar Dumnezeu vede acest lucru și prin mila și dreptatea Sa, le este Ocrotitor și Tată. Așa vorbește Domnul Oștirilor: ”Faceți cu adevărat dreptate și purtați-vă cu bunătate și îndurare unul față de altul. Nu asupriți pe văduvă și pe orfan, nici pe străin și pe sărac și niciunul să nu gândească rău în inima lui împotriva fratelui său.” ...Când chemă El, ei n-au vrut să asculte: ”De aceea, nici Eu n-am vrut să ascult când au chemat ei”, zice Domnul Oștirilor” (Zaharia cap. 7:9,10,13.)” El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor, El, Dumnezeu care locuiește în locașul Lui cel sfânt” (Psalm 68:5). Bunul nostru Dumnezeu vine în apărarea văduvelor, orfanilor, săracilor și străinilor, cere și impune poporului, oricărui individ să nu-i asuprească, să nu le facă rău, ci să se poarte față de aceste persoane defavorizate cu milă, cu dreptate și să le dea ajutorul necesar.

            Ne dăm seama din acest pasaj că Dumnezeul Atotputernic, Sfânt și plin de milă cunoaște totul despre fiecare persoană în parte, ce face bine și ce face rău, până și gândurile ne sunt cunoscute de Domnul. Suntem îndemnați să nu avem gânduri rele în inimă împotriva fratelui nostru. Comportamentul acelora care nu este după voia lui Dumnezeu şi care nu manifestă dragoste, milă și sinceritate față de semeni și față de văduve, orfani, săraci și străini este cunoscut doar de El. Acest comportament ne sfânt împiedică rugăciunile aduse Domnului și El nu le ascultă. Deci, pentru ca Dumnezeu să ne asculte cererile și rugăciunile și El să ne trimită răspuns și binecuvântare, este nevoie să ne îndreptăm viața și faptele și să ne iubim aproapele ca pe noi înșine. Să avem milă așa cum și Dumnezeu a avut și are milă de noi.” A Ta Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplătești fiecăruia după faptele lui (Psalm 62:12). Nu este suficient pentru un credincios numai să se achite de îndatoririle sale înaintea Domnului, în ce privește slujbele și rugăciunile aduse de el în biserică. Atunci când i se ivește ocazia, să fie primul care să ajute pe cel nevoiaș și să contribuie la izbăvirea acestuia, căci Domnul cunoaște inima fiecăruia și știe ce am putut face sau nu. Dumnezeu în bunătatea și dreptatea Lui, ne va răsplăti pe fiecare pentru faptele bune ce le-am făcut și pentru ce am putut face și nu am făcut.El dă omului după faptele lui, răsplătește fiecăruia după căile lui (Iov cap. 34:11). Inima să ne fie predată Domnului Hristos, plină de Duhul Sfânt și de roadele Sale și aceasta să se poată vedea atunci, când avem ocazia să ne” sacrificăm” pe noi pentru salvarea, pentru binele și fericirea aproapelui nostru.Și faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor” (Romani cap. 2:16). Avem strictă nevoie să cunoaștem foarte bine Cuvântul lui Dumnezeu din Evanghelie. Mintea să fie fortificată cu învățăturile și poruncile Domnului și Duhul Sfânt la vremea potrivită ne va aminti și ne va învăța ce să răspundem și cum să împlinim Voia lui Dumnezeu.

            Aducem în atenție Pilda samariteanului milos spusă de Domnul Hristos în Evanghelia lui Luca cap. 10:25-37. Dacă suntem stăpâniți de simțământul milei, al dreptăţii și al dragostei cu toată lepădarea de sine, vom da ajutor și vom salva acel suflet căzut” între tâlhari” așa cum a făcut samariteanul milos și nu cum au făcut preotul și levitul. Această pildă prezentată de Domnul Isus are în esență pentru noi adevărul și învățătura: să avem milă de aproapele nostru oricare ar fi el și care are nevoie să fie ajutat şi sa întindem mâna în mod practic.

Pilda samariteanului milos se poate interpreta, este de actualitate și pentru generația noastră de azi și poate fi înțeleasă atât pentru viața aceasta de toate zilele, cât și spiritual. Sunt multe suflete în jurul nostru care au nevoie de a fi luate din” drum” și duse în hanul de poposire la adăpost, pentru a nu mai fi atacate de vrăjmaș și unde li se poate da îngrijirea și vindecarea necesară. Domnul Isus Hristos are milă de orice suflet salvat de sub puterea Satanei, îi dăruiește iertarea, vindecarea și îl îmbracă cu haina neprihănirii Sale.Aduceți-vă aminte de cei ce sunt în lanțuri, ca și cum ați fi şi voi legați cu ei; de cei chinuiţi, ca unii care și voi sunteți în trup” (Evrei cap. 13:3).

Este un timp prețios de probă a fiecăruia, pe care ni l-a dat Dumnezeu pentru a face bine și pentru a ne îmbogăți în fapte bune. Cel mai bun mod în care poți recomanda adevărul, este trăind zilnic o viață consecventă, modestă și smerită ca ucenic a lui Hristos. Numai cei curați la inimă, cei buni și cei sfinți vor rămâne cu Domnul Hristos când va veni în Împărăția Sa. Viața să ne fie folositoare, răscumpărând timpul și ocaziile când să facem ce este plăcut lui Dumnezeu pentru slava și onoarea Sa

                                                                                              Amin

 

Olga Bucaciuc, Suceava

Decembrie 2011

 

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/predici/85917/cum-iubim-pe-aproapele-nostru