Spre El – Gibor drumul e lung cât o viaţă,
Şi-o singură viaţă, Doamne, mi-ai dat să trăiesc,
Îndura-Te, Tată, şi dă-mi o povaţă
Cum să ajung, fiindcă, iată,
Eu mă pornesc.

Spre El-Gibor drumul e strâmt labirint,
Convex şi concav înapoi şi `nainte,
Şi bâjbâi din greu, dar în fine găsesc
Urma Piciorului Sfânt…, albă Şekina
Tardivă... şi blândă.

( Bucureşti, Ianuarie - 2009; din volumul " Pasi printre pietrele Sionului " )