CE DORIM CREŞTINISMULUI

Nu vrem în zdrenţe creştinismul
Ci-l vrem, mereu, strălucitor
Mai mult s-atace ateismul,
Să rabde focuri în cuptor.

Îl vrem să-nlăture spoiala
Ce-a apărut ca rezultat
Al faptului că oboseala
Când a venit l-a capturat.

În veacul farselor deschise
Să fie dârz şi plin de zel
Să n-aibă jocuri de culise,
Să nu-şi păteze-al lui inel...

Să-şi poarte steagul cu-ndrăzneală,
Să nu slăbească-n încercări,
Să nu fie atins de-o boală
Ce nu dă binecuvântări...

Menirea să şi-o înţeleagă
Mai bine azi ca orişicând
Căci cei ce fantezii propagă
Ar vrea să-l vadă dormitând...

Curaj să aibă să respingă
Săgeţi cu-otravă şi cu foc
Nicicând, nimic să nu-l convingă
Să-şi ţină lampa sub obroc,

Ci cu sporită hotărâre
Să răspândească doar lumini
Ce vor rodi neprihănire
Chiar în hotarul cu mulţi spini.

gc/ 29 Noiembrie, 2011