Răstignirea
Autor: Sav Simona
Album: volumul 3
Categorie: Paște

În durerea cea mai grea
Şi în noaptea cea mai mare
Cînd Domnul Isus mergea
Spre sala de judecare

Stau şi-aşteaptă înfieraţi
Cărturari şi fariseii
Iuda numără arginţi
Iar Pilat aşteaptă-evreii

A ajuns Isus la ei
Ca Om însoţit de gloate
Este singur ,singurel
Şi afară este noapte

Cu ce vină îl pîrîţi?
Întreabă Pilat în noapte
Zice că e împărat
Şi face ceartă-n cetate

Eşti aşa precum s-a spus
Împărat cu slavă mare?
Dar Isus nu i-a răspuns
Chear atunci la întrebare

Nu-mi răspunzi? Nu şti că pot?
Să îţi dau eliberarea
N-ai puteri că tu eşti om
Iar Eu fac răscumpărarea

Dar să şti că-s Împărat
Dar n-am aici-mpărăţia
Căci ai mei ar fi-apărat
Şi pe Min şi mpărăţia

Atunci Pilat îi rosti
Încurcat peste măsură
Atunci vei împărăţi
Tu în vremea de pe urmă

N-ai avea puteri deloc
De n-ai fi primit de sus
Cei ce m-au dus n-acest loc
Au o vină mai presus

De aceia m-am născut
În viaţa trecătoare
Pentru ceasu-acesta sunt
Ca să scriu pe veci iertare

Eu sunt pentru adevăr
Am adus din cer draptate
Iar acel nepăsător
Nu are in ceruri parte

Ce e adevărul oare?
Atunci Pilat a-ntrebat
Dar răspunsul la-ntrebare
Pilat n-a mai căpătat

În furia lor cea mare
Iudeii îl cer de zor
Să-l ducă la răsticnire
Pe Mesia-mpăratul lor

Pilat vru să-i deie drumul
Căci vină nu i-a aflat
Dar ei strigau’’ răstigneşte-l
Vrem Baraba liberat

Ce ciudat, ce urîciune
Un tîlhar eliberat
Iar Isus ce numai bine
A făcut, l-au comdamnat

Baraba cu mîini de sînge
Iese din cenzura grea
Iar Isus bătut cu bice
Urcă inspre Golgota

Suie dealul Căpăţînii
Corpul tot e vînătăi
Cade sub povara crucii
Lovit de ai săi călăi

Plîng femeile în taină
Înapoia lui mergînd
Pe el poartă-o altă haină
Peste corpul sîngerînd

Nu mă plîngeţi voi pe mine
Zise Isus suspinind
Plîngeţi-vă pe voi mai bine
Căci vă vor lua la rînd

Ce vor face cu voi oare
Voi toţi copilaşii mei
Vor băga în închisoare
Va vor arunca la lei

Dar v-am dat aici o pildă
Ca să puteţi suferi
Căci Eu vă voi da izbîndă
Ca să puteţi birui

Simone de la Cirena
Te-au oprit cei înarmaţi
Să îi duci crucea de-acuma
Pîn unde-s crucificaţi

Oare ce-ai simţit atuncea
Tu puternic iar el slab
Cît de grea îi era crucea
Parcă-aş vrea ca să te-ntreb

Dar povara omenirii
Apăsa cu mult mai greu
Îl durea păcatul lumii
Pe Fiul Lui Dumnezeu

Hainele i le-au luat
Iar cămaşa nu mai este
Căci la sorţ ea a picat
Un ostaş o luă de zestre

Cuie-n mîini mari i-au bătut
Şi piroane în picioare
Vai ce mult a chinuit
Pentru noi s-avem salvare

Plin de răni şi vînătăi
A strigat atunci mi-e sete
Dar apă nu i s-a dat
Ci oţet într-un burete

S-a sfîrşit se auzi
Cuvînt ce împarte-n două
Căci Isus a biruit
Ne-a adus salvarea nouă

Căci prin jertfa lui avem
O iertare de păcate
Pe cari nu o dobîndeam
De el nu mergea la moarte

Pămîntul n-a suferit
Să îşi vadă Creiatorul
Cum moare de chinuit
Şi-şi arată şi el doliu

Căci grozav se zgudui
Chear şi soarele dispare
Fulgere şi vijelii
Tot poporul înfioară

S-a sfîrşit, dar tu rămîi?
Tot aşa stai în răscruce?
Nu primeşti iertarea lui?
Să şti că doar ea e pace

Golgota pe dealul tău
S-a frînt marea bătălie
Căci fiul Lui Dumnezeu
A pus veşnica simbrie

Nu vom putea măsura
Niciodat deplin durerea
Dar puterea de-a răbda
Ni s-a dat ca şi averea

Din dragoste pentru El
Pentru ziua de salvare
Am scri şi eu versul meu
Ca îndemn la fiecare
AMIN

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/84861/rastignirea