Am pornit cu toții către Sion cu dor,
Cu un zel cum nu s-a mai văzut,
Dar pe drum n-a fost deloc ușor:
Mulți dintre noi s-au rănit... au căzut.

Dar căderea n-a însemnat pieire,
Atâta timp cât Domnul a fost cu noi.
Era oportunitatea de sfințire
Și zidirea Duhului când eram în noroi.

Când am fost căzuți — mai aveam o speranță,
De recunoșteam unde ne găsim,
Dumnezeu ne mai punea o dată-n balanță,
Și doar așa — prin El — am biruit. Biruim.

Căci alături de talerul mult ridicat,
Din cauza multor păcate făcute,
El, Duhul Cel Sfânt, lângă noi a lăsat
Ca mânia lui Dumnezeu s-o înfrunte.

Astfel, din nou se echilibrează balanța
Și suntem din nou curățiți pe deplin,
Dar totuși e Cineva ce-a plătit diferența...
E Cineva ce încă aduce alin.

Înaintăm încet către Sion, cu dor,
Dar fără povara de păcate.
Drumul însă nu este ușor,
Totuși... de la drum nu ne-om abate.