Pescuire

Mă-ndrept spre cas'. Ajung la ţărmul veşniciei,
Pe mal, Părintele m-aşteaptă cu prânzul pregătit.
Şi-s istovit de valuri, de muncă, de galere,
Că-n noaptea neagră-a vieţii, nimic n-am pescuit.

Cu gânduri de odihnă m-apropiu de limane,
S-adorm când ziua-ncepe, să uit al meu suspin.
Dar bunul meu Părinte, corabia-mi întoarce,
Căci plasele sunt goale, iar rodul e puţin.

Arunc apoi cu trudă, din nou, cârpita mreje,
Urmând de astă dată cuvântul prorocit;
Minunea se întâmplă şi-n mreje intră peşte,
Acum mă-ndrept spre maluri, cu sufletul rodit.

Cobor din barca vieţii, lăsând în urmă marea,
Cu amintiri plăcute, cu valuri ce sclipesc,
De pe nisipuri sfinte, acum aud chemarea,
Să-mi stâmpăr neodihna, să stau şi să prânzesc.