Stătea cu gâtul incordat,
Cu pieptul în față umflat
Și se lăuda neâncetat;
Un Fariseu venit la închinat.

Dar nu departe de Fariseu
Stătea,plângând in duhul său.
Striga și suspina mereu:
Ai milă de un păcătos
Cum sunt eu!
Isuse, Fiu de Dumnezeu!

În această dimineață,
Domnul Isus ne învață,
Prin Cuvântul ce-i vestit,
Cum să trăim necontenit.

El ne-a spus o pildă nouă,
Unde-i un exemplu ,două.
Unul este negativ,
Iar altul e pozitiv.

Cel negativ, ne arată
Cum fac cei ce nu-s din Tatăl.
Ei, lucrează din mândrie,
Nu și din credință vie.

Ei se laudă și se -nalță.
Că postesc în a lor viață
Și din venit dau zeciuială
Dar n-au viață spirituală.

În cuvântul de mai jos,
Găsim un creștin păcătos,
Ce se roagă și suspină,
După a lui Isus milă.

El stăruie și se roagă,
Ca Isus să-i ia a sa povară
Ce apasă atât de greu,
Mereu pe sufletul său.

Frați, surori din adunare,
Să luam seama fiecare
La a noastră lucrare
Ce- o facem în adunare,
Până-i timp de cercetare.

Tot ce facem si vestim,
Pe Isus să-L preamărim!
Smeriți neâncetat să fim
Zi de zi să Îl slăvim
Ca o data la cer înălțați să fim,
Şi acolo cu toţii,să ne întâlnim.