Iubirea Ta, Domnul meu, e o floare,
Un nufăr alb în amurgul amar,
E-un surâs printre dulci lăcrămioare,
Un crin ceresc răsărit pe-un altar.

Iubirea Ta, Domnul meu, e o taină.
Ea-mi umple gândul de-un nou înţeles,
De-un mister care toate-mi destaină,
Ca să-nţeleg pentru ce m-ai ales.

Iubirea Ta e-un inel ce ne leagă,
Un scut sub care-l înfrunt pe cel rău.
E tot ce am, e viaţa mea-ntreagă,
De când trăiesc doar prin sângele Tău.

Iubirea Ta, Domnul meu, e-o lumină.
Dar cănd în piept vechi ispite vin iar,
Atunci din nou pe faţa Ta divină,
În trist amurg, stropi de sânge răsar.