Priveam la Golgota. Era
în gândul meu un zvon de gloate...
treceau trei cruci... și-n urma lor,
preoți și demoni din cetate.

Veneau stăpânii în convoi.
Și le-auzeam pe cale pașii.
Și-am întrebat: „Aceștia cine-s?”
Iar Duhul mi-a răspuns: „Vrăjmașii... ”

Priveam la Golgota în Duh
Și-mi era plin de taine gândul.
Vedeam un nour de bătrâni
văzduhul culmii străbătându-l.

Ei cercetau din semn în semn
cum se-împlinea Cuvântul Vieții.
Și-am întrebat: „Aceștia cine-s?”
Iar Duhul mi-a răspuns: „Profeții”...

Priveam la Golgota. Vedeam
minuni din ce în ce mai grele.
Vedeam cum se strângeau cei mulți
prin grohotișul din vâlcele.

Lovindu-se cu pumnii-n piept,
plângeau trudiții la răscruce.
Și-am întrebat: „Aceștia cine-s?”
„Sunt cei ce văd doar om și cruce”

Priveam la Golgota pătruns.
Iar peste oastea asmodee,
cu chip sever, cu pumnii strânși,
trecea prin aer o femeie.

„Loviți!” striga mereu. „Loviți!
Căci sfânt e Domnul, Împăratul!”
Și-am întrebat: „Aceasta cine-i?”
„E Legea osândind păcatul”

Priveam la Golgota uimit.
Căci sus pe cruce, plin de sânge,
murea ISUS... Și-n depărtări
vedeam cum lanț de lanț se frânge...

Iar niște regi zburau cântând,
lăsându-și peste culmi ecoul.
Și-am întrebat: „Aceștia cine-s?”
„Cei mari, slăvind în cer EROUL!”

Priveam la Golgota. Dar vai...
deodată, prin stihii silhuie,
veni în trupul Lui ISUS
al doilea trup s-atârne-n cuie...

Toți îngerii înmărmurind,
Îl arătau prin nouri: „Iată-L!”
Și-am întrebat: „Acesta cine-I?”
Și mi-a răspuns tot cerul: „TATĂL! ... ”