Nişte nebuni
Autor: Valentin Popovici
Album: fara album
Categorie: Diverse
“Nebunul zice 'n inima lui:
«Nu este Dumnezeu»” (Ps. 53:1)

Fiţi atenţi la ştiri, în ziare, la ce scrie prin jurnale,
Tot mai mulţi deştepţi pe lume, dar cu capetele goale.
E nebun acel ce zice că nu este Dumnezeu,
Azvârlind credinţa vie într-o ladă la muzeu.

Dimineaţa când răsare soarele departe-n zare,
Nimeni nu mai spune: „Doamne, ce slăvit eşti Tu şi mare!”
Şi când luna se iveşte printre norii argintii,
Nimeni nu se-ntreabă: „Doamne, până când vei zăbovi?”

Ei vorbesc despre rachete şi de staţii planetare,
De explozii nucleare, de clonări, calculatoare;
Şi apoi vin să ne spună: „Deci v-aţi lămurit acum?
Dumnezeu e mit, poveste, nu există nicidecum.”

Să-ntrebăm calculatorul: „Cum de existăm anume?
Ce e gândul veşniciei? Mai există altă lume?
Cine a fixat naturii legi exacte, vrem-nu-vrem?”
Şi computerul răspunde: «E eroare în sistem!»

Un savant distins la vorbă, şi cu patos ne explică,
Şi ne spune că maimuţă ne-a fost biata străbunică.
Dumnezeu? — să nu se-audă... scurt-pe-doi, aşa ceva!
Nu există, e-o poveste, nu se poate calcula!

Şi mă-ntreb, nu i-a zis nimeni? — Domnule savant de clasă,
Dacă spui că prin gorilă noi suntem de-aceeaşi rasă,
Şi că din antropoide mi se trage neamul meu,
Îţi spun: „Neamul meu e altul. M-am născut din Dumnezeu!”

Mă cuprind fiori când vine vijelia de departe,
Un ciclon sau un cutremur, care mii de morţi împarte;
Şi îmi zic: „Văd pân' la urmă, că stăpâni nu suntem noi,
Oricât s-ar umfla savantul, şi ne-ar spune scurt-pe-doi!”

„Nu e Dumnezeu!” declară oamenii în gura mare;
„Nu există judecată, toate sunt la întâmplare...”
Deci avea dreptate David, când în Psalmul cincizeş'-trei
Le spunea nebuni pe nume, şi netrebnici, şi mişei.

Vai, ce groaznică surpriză vor avea la judecată
Când vedea-vor în mărire pe Slăvitul nostru Tată!
Iar ei vor fi scoşi afară în sinistrele genuni,
Şi vor ştii atunci cu toţii că au fost nişte nebuni.
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/81045/niste-nebuni