La început a fost Cuvântul...
Și-acest Cuvânt era Isus.
Un glas învăluia pământul,
venind dintru Etern Preasfântul
și-avea atâta dor de spus...

La început a fost iubirea...
legând atomul de atom.
Mai mult decât nemărginirea
simbolizase fericirea
zidind femeia pentru om.

Era atâta bucurie
și-atâta floare pe-orice ram...
când, cu un sfânt epitalam,
Isus, în ceas de cununie,
ducea pe Eva spre Adam...

Sărbătoreau duioasa nuntă
și munții-nalți cu fruntea cruntă,
și iarba văilor măruntă,
și cei doi mari luminători.
Cântau cu harfe și dairele,
mulțimi de dincolo de stele.
Iar împrejur, ca santinele,
vegheau pantere și condori.

În dulce Rai, într-o poiană,
două făpturi fără prihană,
doi regi, purtând în Duh coroană,
erau făcuți de Creator,
un singur trup într-o icoană:
el, făurit din lut și dor,
ea, întrupată dintr-o rană...

Doi crini ai primei dimineți,
lumină-n sclipet de nămeți,
cu plâns de bucurii pe geană,
purtau, în freamăt de lăute,
mărămi de nuntă nevăzute.
Căci ei trăiau doar un simbol,
un chip al veșnicului Mire...

La început a fost iubire...

Și prima nuntă-n lume, iată,
era măreț înconjurată
de-atâta slavă și minune,
că Dumnezeu strigă deodată:
“Da. Toate... toate-s foarte bune!”
Măcar că-n zarea fumegândă,
vedea un șarpe pus la pândă...

Era în ziua cifrei șapte.
Și-ndată după bucurie,
se auziră-n preajmă șoapte...
și-a fost păcat... și-a fost urgie...
și Abel sângerând pe glie...

Și-a fost o seară.
    Și-a fost o noapte...

*

De-atunci sunt șase mii de ani.
S-au dus și mirii și grădina.
Și an de an ca doi titani
cu două aprige hangere
pe cele două emisfere
se luptă bezna cu lumina.
Se luptă dragostea curată
cu pofta ce-nfierbântă tina.

Privește, dacă știi să vezi.
Ascultă dacă știi să-asculți...
Puțini Adami și Caini mulți.
Nu goi de tot pe dinafară,
dar goi în suflet și desculți,
îmbrățișați în frenezie
pe străzi, în văzul tuturora,
ca în Sodoma și Gomora,
ca-ntr-o pădure de jugaștri,
ca niște Robinsoni sihaștri,
pe-un țărm de insulă pustie...
Dar oare în acest potop
de-nfiorare revărsată,
mai poate fi un singur strop
de dragoste adevărată?

Nu! Nu-i decât zădărnicie.
E o minciună care-mbată,
strigând că nu-i nimic mai dulce,
mai plin de farmec, de beție,
ca fericirea cea furată.
Dar din aprinsă mângâiere
ce scrum urât rămâne-ndată!
Numai venin, numai durere,
noian de floare scuturată,
peste ucisele himere,
părinți loviți ca de dușmani,
copii uciși, copii orfani,
un bun exemplu, după toate,
prin care cei puțini de ani
sunt îmbrânciți spre voluptate,
spre setea de necunoscut
sub neagra “binecuvântare”
din ghearele lui Belzebut.

*

Dar sunt și căsnicii în lume.
Pun mulți sub lege fericirea.
Încep cu cântece, cu glume,
cu zgomot, cu pahare-n spume.
Dar în curând se-arată firea.
Și când pe bănci de tribunal,
cei doi imploră despărțirea,
să-ți pui problema, e normal:
– Ce-a fost la început? Iubirea?

*

O nuntă-n duh de rugăciune
e-o floare-n veșnica grădină,
e-o viziune de psalmist,
când cei ce vin să se cunune
nu sunt numai făpturi de tină,
ci sunt Lumină din Lumină,
chemați ca rege și regină,
ca preoți sacri ai lui Crist.
Atunci, la nuntă, fără preget,
Isus, chiar El le pune-n deget
inel cu piatră de-ametist:
pe tâmple strânse împreună,
Isus, chiar El, cu voie bună,
le pune, nevăzut, cunună;
iar peste-a părului cosiță,
Isus, chiar El, le pune-n Duhul
val mai ușor decât văzduhul,
și albe flori de lămâiță.

Apoi, și-n zilele cu floare,
și-n ceasurile de-ncercare,
și sfântă binecuvântare.
Căminu-acesta pus pe Stâncă
va birui senin furtuna.
Căci e un Gosen unde încă
e soare chiar în noapte-adâncă.
E-o mărturie și-o izbândă.
E un Eden spre care vine
zadarnic șarpele la pândă.
Căci pentru noi, ca păzitori,
nu stau pantere și condori,
nu stau nici legi, nici tribunale,
ci stă, cu sabie și zale,
Cuvântul Sfânt întotdeauna.

*

Și-acolo, când vom fi Acasă
acolo sus, când vom fi una,
vom fi un Mire și-o Mireasă.
Acolo sus, în veșnicii,
nu vom mai fi soți și soții
și nici bătrâni, și nici copii.
Ci vom cânta cu fericire,
în ziua fără de apus:
“ La început a fost ISUS...
și în ISUS era IUBIRE!”
Și numai cei născuți de sus
rămân Mireasă
lângă MIRE!