Iată, semnele venirii bat în prag ca un mister,
Căci se-apropie plecarea mântuiților spre cer.

După cum un mugur proaspăt sau un fir de ghiocel
Prevestește că atrage primăvara după el,
Tot așa sunt niște semne care au ceva de spus.
Ele prevestesc, în taină, revenirea lui Isus.

Primul semn e Cartea Vieții — Biblia, Cuvântul Sfânt.
Vestea ei, când va ajunge să străpungă-ntreg pământ,
Când ajunge să slujească tuturor de mărturie,
Atunci este foarte-aproape Mesia pe nori să vie.

Un alt semn, spunea Cel Veșnic cu privire la sfârșit:
Oamenii vor fi fățarnici cum nici nu s-a pomenit.
Iubitori vor fi de sine, falși și plini de răutate,
Fără milă, fără teamă, frați pe frați s-or da la moarte.

Un alt semn vestind sfârșitul dureros și plin de-amar:
Vor fi mari deranjamente în sistemul planetar.

Iar în urmă, un semn aparte: nu în sferele genunii,
Ci în locul Celui Sfânt, stând puterea urâciunii;
Dându-se mireasmă sfântă fără jertfă, fără altar,
Fără sfântă părtășie, dar și fără sfântul har.

Acest semn e chiar finalul! La-nceput apare tipic.
Însă, vai, că el atrage fenomen apocaliptic!
În acele clipe grele vor fi cântece de jale,
Vor fi pleoape-nlăcrimate și suspin pe sfânta cale.

Vor fi teascuri rezervate pentru smirnă și aloe,
Căci va triumfa păcatul ca în zilele lui Noe.
Se va ridica spre ceruri, de sub teascuri, un parfum,
Deși firea n-o să vadă decât flacăra și fum.

Cei ce au experiență în viața cu Hristos,
Aceasta, cu siguranță, le va fi de mult folos!
Căci în clipe ca acelea, cu semnale derutante,
Dacă n-ai convingeri proprii, nu poți ști de vei răzbate.

Nu poți ști de ai puterea și curajul îndeajuns
Ca să mergi chiar și la moarte pentru crezul în Isus.
Nu poți ști de ești în stare să ții steagul glorios
Când va bate vijelia lepădării de Hristos.

Dar de te-ai luptat cu tine și te-ai pregătit mereu,
De-ai trăit neprihănirea și prin bine și prin greu,
De-ai știut să faci în grabă sufletului tău aripă,
De-ai știut ce-i renunțarea la plăcerile de-o clipă,

De-ai putut să scoți din tine EU-ul când a încolțit,
De-ai putut să iei postura omului neprihănit,
Atunci poți cu siguranță să fii omul elocvent,
Poți ieși la-ntâmpinarea oricărui eveniment!

Căci nu ți-ai legat de humă marele tău viitor,
Ci ți l-ai legat de Domnul, scumpul nostru Salvator.
Poți să-ntâmpini cu căldură chiar și chinul cel mai greu,
Căci în tine e-o putere, un fior din Dumnezeu! ...

Chiar de-ar fi să ni se ia tot ce-am strâns cu-adânci suspine,
Săraci și goi de-am rămânea, noi nu ne despărțim de Tine!
Chiar de-ar fi să fim uciși de cei cu mâini de sânge pline,
Vom accepta să fim răpuși, dar nu vom renunța la Tine! ...

Fraților, credința noastră nu-i ceva la întâmplare.
Mulți batjocoresc credința! Fiecare dă ce are!
Noi nu ne oprim aici la păreri ce-s mărginițe.
Noi știm bine că Hristos nu ne-nșeală, nu ne minte!

Îi glorificăm puterea și iubirea-I salvatoare
Și Îl vom sluji pe El până la ultima suflare!
Pot să vină orice vremuri, nu ne-nfrică, nu ne pasă!
Cu atât ne va zori să ne îndreptăm spre casă.

Fraților, luați aminte! Viața noastră-i trecătoare.
Dacă azi suntem aici, nu suntem la întâmplare.
Nu știm mâine ce-o să fie, nu știm timpul de-ndurare.
Însă Cel ce-a spus că vine strigă astăzi: DEȘTEPTARE!

Vine vremea despărțirii de hambarele de jos!
Vine vremea să răspundem de nădejdea în Hristos!
Vine vremea să-ți dai seama ce înseamnă libertate,
Ce înseamnă părtășie, ce înseamnă unitate!

Ce înseamnă siguranța unui om evlavios,
Ce înseamnă dăruirea în lucrarea lui Hristos!
Vine vremea când cu lacrimi vei cânta o melodie,
Când cu-adevărat trăi-vei anii grei de pribegie...

Azi e vremea când se cere pregătire, pocăință!
Vine vremea când trăirea va fi numai prin credință.

Dacă-ai ști ce-i veșnicia petrecută cu Isus,
De-ai vedea Ierusalimul cel din Patria de sus,
N-ai mai sta deloc pe gânduri, n-ai mai sta pe la răscruci,
Ci-ai porni înspre Golgota, zi de zi mereu să urci!

Ți-ai strivi pe nicovală EU-ul tău de fariseu
Și te-ai prăbuși-n țărână să te-mpaci cu Dumnezeu!
N-ar conta care-i paharul, n-ar conta chinul de-o clipă,
N-ar conta că spune lumea că din tine faci risipă.

Ci-ar conta să știi atât: că ești gata, pregătit.
Oricând veni-va Domnul, să poți fi și tu răpit!
Și-ntr-un stol ca porumbeii vom zbura spre-un Sfânt Liman.
Vom pleca pe totdeauna în eternul Canaan!