Sapte
Autor: Costache Ioanid
Album: Porumbite Albe
Categorie: Diverse
Şapte
poezie dedicata fam. Pusa si Vasile Rascol,
7 iulie 1970


Se implinira sapte ani...
mai cu nameti, mai cu zambile,
mai innorati, mai diafani.
Se implinira sapte ani
de bucurii si griji, (Vasile) !
Printre hulubi, printre hultani,
se implinira sapte ani.
Si n-au fost decat sapte zile...
De-aceea darul meu smerit
nu face nici macar un siclu...
caci voi, asa cum v-ati iubit,
atat de bine-ati implinit
intaiul ciclu!
Un SAPTE! Numar ideal!
O, parc-aici, dintre sibile
ne-ar trebui mai doctoral,
mai tainic, mai piramidal,
de la Arad...un alt Vasile!
ca sa ne-aduca pe-o tipsie,
un dar din rodurile coapte
culese din gradina vie
a cifrei sapte.
Lasand acasa sapte frati,
afla Vasile-Cosanzeana.
Si sapte slove numarati
in scumpul nume LILIANA.
Caci sapte ani se implinesc
si acum, cand suntem impreuna,
e-a saptea zi-n a saptea luna.
Si-n acest veac de har ceresc
e-acum al saptelea deceniu
privind spre-al saptelea mileniu!

*

Cu sapte a-nceput Scriptura
cu oameni vii
si-ai lui Moloh.
dar DOMNUL, intinzand masura,
din lume si-a ales faptura.

Si-al saptelea a fost Enoh.
Iar Noe sapte zile-a stat
in arca despartit de lume.
Si cate sapte si-a luat
perechi, din tot ce-a fost curat,
chemat pe nume.

Vazu in visu-i Faraon
cum sapte vaci si sapte spice
parca voiau ceva a-i zice.
Si Iosif, c-un ceresc jalon,
putu secretul sa-l despice.

Si sapte-avu apoi mult rost
pentru Israel, stea in noapte,
caci sapte candele au fost
in anii cei din sapte-n sapte.

Cu sapte trambite de corn
trecura preotii Iordanul,
cand sapte neamuri au cazut
dand lui Israel Canaanul.

David fu rege in Hebron
doar sapte ani, ca un exemplu.
Si tot in sapte Solomon
sfarsi sa-nalte Sfantul Templu.

Si astfel sapte ne-a condus
c-un fir ce-a-nsailat Cuvantul.
In sapte zile-a fost adus
prin JERTFA SFANTA LEGAMANTUL!

Si, dupa sapte saptamani,
c-un foc ce-a strabatut vazduhul,
pentru Israel si pagani
S-a revarsat in lume Duhul.

Si sapte-armate s-au vazut
luptand de-atunci cu sapte coarne.
iar Mielul cel strapuns in carne
sapte peceti a desfacut.
Si sapte ingeri au sunat
din sapte trambiti peste fire.
Iar cel de-al saptele-a varsat
din ceruri sapte largi potire.

Si-acum, cu slava sfintei nunti,
cu har si bucurii depline,
peste ai lumii sapte munti,
al saptelea mileniu vine.

Deci astazi, pentru-acestia doi,
intr-o urare înşeptită,
sa ne unim, ca si apoi
sa duc-o viata fericita.

Întâi să le urăm iubire;
apoi: credinta fara gres;
al treilea: ca un alb cireş
sa poarte intr-un nimb de floare
nadejdea cea mângâietoare;
al patrulea: in acest veac,
să le urăm din plin putere,
cu arme bune de atac
şi de-aparare când se cere;
al cincilea: ca în năvod
să strâng-o pescuire bună,
să lege spicul Vieţii rod,
să poată căpăta cununa;
al şaselea: uniţi in dor,
odraslele cu ei să crească,
lumina din lumina lor,
din candela dumnezeiască,
al şaptelea:
ca oşti cereşti
de-a pururi să le fie paza,
şi-n grijurile pamantesti,
şi-n lupta Duhului vitează!

Şi toate veşnic să le fie
cuprinse-n darul glorios,
în Numele, din veşnicie,
cu şapte litere: CRISTOS!
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/78442/sapte