Faraday a fost nu numai un om de ştiinţă, ci şi un om al rugăciunii. Chiar şi după ce ajunsese la faimă, în lumea ştiinţei, el a rămas un umil slujitor al Domnului, în fiecare dimineaţă, înainte de a merge în biroul lui, el îşi avea timpul său de rugăciune. El ştia că numai cu ajutorul lui Dumnezeu poate face descoperiri ştiinţifice. Odată, profesorul Tyndall, care a luat postul lui Faraday, a luat masa cu el împreună. El istoriseşte că nu va uita niciodată acea masă. înainte de a mînca, Faraday a rostit una din cele mai minunate rugăciuni. "Ea poate fi descrisă - spune Tyndall -' ca o cerere a unui fiu în a cărui inimă Dumnezeu a pus Duhul Fiului Său şi care a cerut cu absolută încredere binecuvîntarea de la Tatăl său".