Pe-un pătul...
Autor: Costache Ioanid
Album: Porumbite Albe
Categorie: Nașterea Mântuitorului
Pe-un pătul de fân şi floare,
tare greu
S-a născut Copilul-Soare,
tare greu.
Dar în casa ta vecine,
n-ai o mână de sulfine
să Se nască şi la tine
DUMNEZEU?

Ia auzi ce vânt subţire,
subţirel
bate rău printre cămile,
subţirel...
Iar tu, om cu minte-naltă,
stai cu inima de piatră.
N-ai tu oare-un colţ de vatră
pentru El?

Plânge Pruncul ca o mierlă
plâns nespus,
că în iesle nimeni pernă nu I-a pus.
Iar tu-n casa ta frumoasă
te-ai culcat şi nici nu-ţi pasă.
Nu vrei tu să-L iei in casă
pe Isus?

Sus în Cer cu dor de frate,
sus în Cer,
El ți-a pregătit palate
sus în Cer.
Iar tu, inimă amară
cum de-L poți lăsa afară,
ca de dor și frig să moară,
pui stingher?

Peste valea cea de plângeri,
auzi tu?
Auzi corul cel de îngeri,
auzi tu?
Omule cu ușă strâmtă,
oare nu te înspăimântă
că tot Cerul stă și cântă
și tu nu?

lată, vin păstorii-n grabă
pe pământ,
și de Prunc pe toți ne-ntreabă
pe pământ.
Hai vecine la ferestre,
haide să le dai de veste
că-i aici la tine-n iesle
Pruncul Sfânt!
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/78321/pe-un-patul