Zbor alb... aripi de-argint...
vestitori ce-n veci nu mint
din Cer s-au arătat
peste Pruncul Împărat...

Ei toți strigau: Osana!
Lui Dumnezeu mărire!
Ei toți cântau: Osana!
În lume înfrățire!
Din Cer veneau în stoluri,
trecând prin norii grei.
Iar păstorii-n câmp priveau la ei...

Zbor alb... aripi de nea...
Îngeri buni în lumea rea,
zâmbeau cu flori de-april
peste-o iesle și-un copil.

Ei toți strigau: Osana!
Lui Dumnezeu mărire!
Ei toți cântau: Osana!
În lume înfrățire!
Din cer veneau in stoluri,
trecând printre norii grei.
Iar Copilul sfânt privea la ei...

Zbor alb... oștiri din Rai...
spre cetatea lui Isai,
cu slavă au adus
vestea unui Prunc de sus.

Ei toți strigau: Osana!
Lui Dumnezeu mărire!
Ei toți cântau: Osana!
În lume înfrățire!
Au revărsat în inimi
un glorios mister.
Și-apoi iar s-au înălțat la cer...