“ Haideți, frați!” striga odată
de pe ziduri Neemia —
să-mplinim lucrarea sfântă
cu ciocanul și mistria!
Pentru toți cei dragi ai voștri,
haideți sus pe schela-naltă,
cu povara într-o mână
și cu sulița-n cealaltă!
Haideți frați, căci vremea zboară!
N-ascultați a lumii vrajă.
Ziua să lucrăm pe ziduri,
noaptea să veghem de strajă!
Căci acei ce stau deoparte
când e vremea trudei sfinte,
n-or avea nici drept, nici parte,
nici aducere aminte.

Azi lucrarea e întinsă
și zidirea nu-i ușoară.
Totuși, nimeni să nu iasă
din Ierusalim afară!
Puneți piatră lângă piatră.
Să răsune-n inimi struna!
Iar când trâmbița vă cheamă,
toți în luptă sa fiți una!
“Haideti, frați!” să spunem astăzi
mai voioși ca Neemia!
Căci acum zidim cetatea
ce străbate veșnicia!
Iar când zidul va fi gata
Însuși Meșterul din zare
îl va duce sus în slavă,
preschimbat în nor de soare!