Jos pe valea cu mălini
am găsit un miel în spini,
am găsit un miel sugar
prins în gheare de-un tufar.

Meee... meee...
“De ce plângi, mieluțule?”

“Cum să tac și să nu plâng,
dacă spinii rău mă frâng?
Cum să n-am fiori în trup
dacă simt miros de lup?

Meee... meee...
Cum să nu plâng, unchiule?”

Și plângea mieluțu-n spini
cu ochi mari de lacrimi plini.
Iar de sus venea urlând
glas amar de lup flămând.

Uuu... uuu...
Iaca vin... acu... acu...

Numai pân-la trei cât numeri,
am pus mielul sus pe umeri.
Iar la stâna cu ocoale
ne-a ieșit o oaie-n cale...

Meee... meee...
Lângă mama bine e!

Tu, copil de om creștin,
nu-nnopta pe câmp străin!
Nu cumva să plângi cu-amar,
ca mieluțul din tufar...

Vaaai... vaaai...
Rău e să te pierzi de Rai!