Telefonul
Autor: Costache Ioanid
Album: Porumbite Albe
Categorie: Copii
Ce telefon frumos am eu,
ca dar de la ISUS!
Sunt doua maini si gandul meu
ce le inalt in sus.

Alo! Alo! soptesc usor
si-n inima astept.
Alo! Alo! Si vine-n zbor
un cald fior in piept....

Ting-ting-ting-ting! Ce telefon!
Alo! Aici sunt eu....
Ting-ting-ting-ting! rasuna-n cer
si-L simt pe DUMNEZEU...

Intai si-ntai eu spun asa:
-O, DOAMNE, fii slavit!
Apoi vorbim de viata mea
si n-ascund ce-am gresit.

C-am sart un geam, ca m-am certat,
eu toate-n sir le spun.
Te rog, ma ierti?... sunt vinovat...
- Te iert! dar fii mai bun!

Ting-ting-ting-ting! Ce telefon!
Alo! aici sunt eu...
Va rog..permiteti... un moment...
vorvesc cu DUMNEZEU!...

Odata un copil spunea
ca nu-i nimica sus.
Si niciodata nu venea
in CASA LUI ISUS.

Atunci I-am spus LUI DUMNEZEU
sa-i puna ganduri noi.
Si acum duminica pornim
la ruga amandoi..

Ting-ting-ting-ting! Ce telefon!
Nu vreti sa aveti si voi?
Putem vorbi cu DUMNEZEU
si DUMNEZEU cu noi!

Amin
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/77711/telefonul