Neamului Meu
Autor: Petru Dugulescu
Album: Apus de mileniu
Categorie: Diverse
Eu n-am fost atunci în Gabata
Când greaua sentinţă s-a dat,
Dar știu că și eu, ca și tata,
Îl am ca strămoș pe Pilat.

Eu nu L-am lovit nebunește,
Cu pumn noduros, grosolan;
Dar simt că și-n mine zvâcnește
Prin vremi, acel sânge roman.

Noi n-am fost când gloata nebună
Strigând, pa Baraba-a ales;
Dar suntem citaţi împreună,
În marele lumii proces.

Români suntem astăzi sub soare,
Născuţi din ai Romei soldaţi
Și zic: decât alte popoare,
Noi suntem mai mult vinovaţi.

O limbă latină și dulce
Ne-a dat Dumnezeu să vorbim;
Ca scrisul de-atunci de pe cruce,
Ușor să putem să-l citim.

Romanii, pieiră din lume,
Cu scurgerea vremii s-au dus...
Dar noi le-am luat mândrul nume
Și sfânta credinţă-n Isus.

Istoria bimilenară
Un nume și-un crez ne-a păstrat;
Iar soarta când le-a fost amară,
Acestea tărie ne-au dat.

Și dacă martirii-n arene,
Plătiră al lor sânge ca preţ,
Să nu inventăm alte scene
Urmând strămoșescul dispreţ!

Să nu îi mai fim iar vrăjmașul
Ce cuiele-n mâini I-a bătut!
Ci să-L proclamăm ca sutașul,
Ca primul roman ce-a crezut!

Români, de pe glia străbună,
Vă-ntoarceţi sub cruce-napoi!
Primiţi, răspândiţi Vestea Bună-
Fiţi bravi, Dumnezeu e cu noi!
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/77610/neamului-meu