Chemarea Lui Isus si chemarea noastra
Autor: Semida
Album: fara album
Categorie: Diverse

Pentru ca un crin sa creasca printre scai e nevoie de o samanta straina ce nu apartine acelui loc. O samanta de crin care sa accepte sa cada la pamant, sa fie zdrobita iar apoi lovita de ploi pana ce pamantul o acopera in mrejile lui ca mai apoi sa MOARA. O samanta atat de valoroasa, sa moara departe de mangaierea calda a Soarelui si improspatarea dulce a picurilor de roua de dimineata. Departe de ceea ce e pur sa intre in imparatia pamantului, a mortii si de acolo dupa ce a fost zdrobita de tot, sa biruiasaca invaluirea stransa a mortii si sa se ridice plapand dar invingatore. Dupa un timp de sfarmare sa ia din nou viata si sa creada ca dincolo de stratul de pamant este o raza de Soare ce ajunge pana in adancul pamantului si face minunea ca dintr-o samanta, cazuta la pamant si zdrobita sa ia viata un crin regesc! Minunea e cu atat mai mare cu cat puritatea si gingasia acestei plante e atat de frapanta si izbitoare in mijlocul spinilor. E ca si Gradina Eden in mijlocul Gradinii Ghetsimani. Parfumul Acelui crin se ridica spre cer dar, samanta a fost semanata in gradina durerii prin lacrimi de sange cazute pe pamant facand astfel posibila inmultirea crinilor in mijlocul spinilor.

De atunci, multe boabe de samanta au acceptat sa moara ca mai apoi cerul sa poata fi manifestat din nou. Apostolului  Pavel ii s-a spus ca Domnul ii va arata ceea ce va avea de suferit pentru ca aceasta samanta pura a Adevarului si a vietii sa poata fi semanata in locuri unde nimeni nu a mai cunoscut  parfumul pacii, a libertatii, a puritatii si a Adevarului !

Isus este Acel ce prin acceptarea Sa de a veni pe pamant a acceptat zdrobirea si moartea ca mai apoi o samanta cereasca sa poata lua nastere pe  pamant in mijlocul spinilor si  a maracinilor. Toti eram morti in greselile noastre si am crescut in gradina blestemului ca si spini. A fost nevoie de o samanta straina care sa ne altoiasca si sa ne croiasca drumul dinspre taramul mortii inspre taramul vietii, dinspre intuneric spre lumina. Spinii care insoteau natura noastra, au fost luati de pe tulpina vietii noastre si au murit odata cu El pe crucea de pe Golgota insangerandu-i fruntea dar in acelas timp aratand intregii omeniri ca de acum incolo El e regele acelor ce accepta sa renunte la natura pacatoasa, la spini.

Isus e Mantuitorul nostru pentru ca atunci cand urechile I-au fost dechise sa auda, nu s-a dat inapoi ci a fost gata sa plateasca pretul mantuirii noastre - zdrobirea.    

"Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea, si nu M-am impotrivit, nici nu m-am tras inapoi." Isaia 50 :5

In acest capitol 50 din Isaia, se fac referiri clare despre Isus, Fiul Lui Dumnezeu care a venit sa mantuiasca si sa  invioreze cu vorba pe cel doborat de intristare (vs. 4).

Fiul Lui Dumnezeu s-a supus Tatalui Sau, venind pe Pamant pentru a salva omenirea. Dar ceea ce e extraordinar, este ca El a venit pe pamant nu din obligatie, ci pentru ca El a auzit strigatul oamenilor fara ajutor, nenorociti si nemangaiati, a sufletelor ce se chinuie sub robia si autoritatea mortii.

In Psalmul 40, vs.6 si 7 scrie:

"Tu nu doresti nici jertfa, nici dar de mancare, ci mi-ai strapuns urechile ; nu ceri nici ardere de tot, nici jertfa de ispasire. Atunci Am zis : « Iata-Ma ca vin ! – in sulul cartii este scris despre Mine."

In versiunea franceza este folosit cuvantul „ouvert”  (deschis) in locul cuvantului strapuns iar in Exodul 21 :1-6 scrie :

"Iata legile pe care le vei pune inainte lor. Daca vei cumpara un rob Evreu, sa slujeasca sase ani ca rob; dar in  al saptelea, sa iasa slobod, fara sa plateasca nimic ca despagubire. Daca a intrat singur, sa iasa singur ; daca era insurat , sa iasa si nevasta-sa impreuna cu el. Daca stapanul i-a dat o nevasta , si a avut fii si fiice cu ea, nevasta si copii sa ramana a stapanului, iar el sa iasa singur.

Daca robul va zice : « eu iubesc pe stapanul meu , pe nevasta-mea si copii mei, si nu vreau sa ies slobod, » atunci stapanul lui sa-l duca inaintea lui Dumnezeu, sa-l apropie de usa sau de stalpul usii, si stapanul lui sa-i gaureasca urechea cu o sula, si robul sa ramana pentru totdeauna in slujba lui."

 Isus s-a facut pentru noi ca un rob ascultator pana la moarte de Tatal Sau care i-a dat o Mireasa, Biserica. Noi suntem copii si Mireasa Sa. „Dar tuturor celor ce L-au primit adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai Lui Dunezeu.” (Ioan 1 :12). Fiul Lui Dumnezeu, care nu avea nici o datorie fata de noi, doar din dragoste, a acceptat sa i se strapunga urechea ca unui rob pentru a ne salva. S-a facut rob impreuna cu noi pentru a ne scapa din robie, implinind tot ceea ce trebuia implinit pentru ca noi sa fim mantuiti. 

El nu s-a impotrivit nici nu s-a tras inapoi. El a inteles geamatul disperat al omenirii si a avut dorinta fierbine venita din dragoste si auzire de a face ceva pentru a ne salva. A fost dispus sa plateasca atat de scump… ! „Mi-am dat spatele inaintea celor ce Ma loveau, si obrajii inaintea celor ce-Mi smulgeau barba ; nu Mi-am ascuns fata de ocari si de scuipari.” (Isaia 50 :7).

Dumnezeu Tatal, nu I-a poruncit ci I-a deschis urechile sa auda ceea ce El aude, sa simta si sa vada starea omenirii asa cum Dumnezeu Tatal le vede, iar cand Fiul a auzit strigatul disperat al omenirii dupa ajutor a zis: "Iata-Ma ca vin!"

Astfel a semanat Isus Adevarul in noi! Pin moartea si zdrobirea Sa.

Tatal nostru, Dumnezeu, ne deschide si noua urechile ca sa auzim strigatul disperat al omenirii dupa eliberare de sub robia mortii. El ne descopera putin din ceea ce El aude, simte, vede cu privire la om.  Acum, depinde daca noi acceptam sa platim pretul si hotaram sa slujim si sa vorbim oamenilor despre mantuire, nu doar pentru ca El ne porunceste ci pentru ca ne-a fost deschisa urechea, ochii si inima.

Nu tin in inima mea indurarea Ta, ci, vestesc adevarul Tau si mantuirea Ta si nu ascund bunatatea si credinciosia Ta in adunarea cea mare.”  Psalmul 40 :10,11.

Dupa ce Tatal ne-a deschis urechea, putem sa ne impotrivim chemarii si a gandurilor ce ne urmaresc aratandu-ne starea nenorocita a oamenilor si sa ne tragem inapoi. Ai auzit, dar sa nu fi dispus sa platesti pretul, sa nu fi gata sa fi tratat si batut ca si Isus. Dumnezeu sa iti descopere decaderea lumii ce are ca urmare moartea, iar tu, ca si Iona sa fugi de Glasul Sau pe-o barca sau pe-o cariera extraordinara, pe siguranta unui loc stabil de munca sau pe visurile unui camin linistit, comod si lipsit de disconfort. Sau... putem ca si Isus sa spunem:    „Iata-ma, trimite-ma.

 El ne face sensibili si ne deschide urechile iar noi avem fagaduinta ca daca Isus a inviat dupa ce a fost zdrobit, vom invia si noi dupa cum si  El a inviat. Daca suntem gata sa ne lasam zdrobiti pentru a semana Adevarul, Dumnezeu poate face sa creasca crini in locuri dor cu scai.

Puterea nu e a noastra ci Isus spunea ca, asa cum Tatal L-a timis pe El in lume, la fel ne trimite si El pe noi.  

„Dar Domnul Dumnezeu M-a ajutat; de aceea nu M-am rusinat, de aceea Mi-am facut fata ca o cremene , stiind ca nu voi fi dat de rusine. Cel ce Ma indreptateste este aproape… Iata, Domnul Dumnezeu Ma ajuta : cine Ma va osandi?...” Isaia 50 :7-9 

Iona a trebuit sa fie zdrobit timp de 3 zile in pantecele unui peste pentru ca mai apoi samanta Adevarului sa poata lua viata in orasul Ninive si ca oamenii sa se pocaiasca de faptele lor si sa fie salvati! La fel ca si pentru Ninive, judecata Lui Dumnezeu e nimicirea tuturor celor ce raman in pacat dar daca cineva e dispus sa moara, sa fie zdrobit,  pentru ca o noua samanta sa ia viata, acel bulb are fagaduinta ca Dumnezeu e alaturi de duhul zdrobit si ca El va face ca durerea sa fie spre folosul mantuirii celor ce se afla in moarte.

Asa cum in pamant exista un potential extraordinar pentru ca prin actiunea lui puternica asupra semintei el face posibila cresterea unei noi plante plina de viata si parfum, la fel, in esecurile sau zdrobirea noastra se poate afla un potential maret. Durerea de azi, va face ca maine sa rasara un crin in mijlocul unei gradini numai cu spini poate. Si, cu cat un crin e mai singur in mijlocul maracinilor, cu atat parfumul si gingasia lui va avea o valoare mai mare pentru ca va fi ceva special in mijlocul acelora ce cunosc doar intepaturile spinilor. Sau cu cat un luminator e mai singur, are mai mare valoare datorita unicitatii sale. O lumina cat de mica, e mai de folos decat farul stins al amagirii.

Candva a rasunat o intrebare: „Cine va merge pentru noi? ” Fiul Lui Dumnezeu, Isus, a avut urechea deschisa, a auzit aceasta intrebare, a auzit rugaciunile sfintilor, a auzit strigatul disperat al omenirii, al nostru, al meu… al tau! El a tras linia si in conformitate cu aceasta si cu ceea ce stia ca este scris in sulul cartii a actionat, pentru ca ne-a iubit!

Si azi, se cauta un om ce sa il infrunte pe Goliat! Si azi, se aude strigatul lui Satan ocarand poporul Domnului si din acest motiv multi sunt cuprinsi de frica, de teama, descurajati ca si poporul Israel odinioara. „Caut un om”  zice Domnul. Intrebarea : „Cine va merge pentru noi” rasuna si azi. In mijlocul armatei Domnului e nevoie de viteji ce sa lupte pentru eliberarea prizonierilor si sa lege durerea ranitilor. Oare se gaseste cineva care sa aiba urechile deschise sa auda?

Dumnezeu vorbeste dar numai cei ce stau suficient de aproape de El pot auzi clar ceea ce El spune. Unii sunt atat de departe incat nu inteleg si nu aud deloc glasul Sau. Altii aud ceva dar atat de vag incat nu pot deosebi cuvintele intre ele, aud doar de departe nuanta vocii Lui iar altii dupa ce au auzit de departe muzica glasului Sau, s-au indragostit de Cel ce vorbeste si vor ca sa poata inainta tot mai aproape de Acel ce inca nu Il cunosc foarte bine, dar suficient incat sa le faca inimile sa tresara in ei la auzul Cvintelor Sale. Aceasta categorie de oameni nu sunt perfecti dar incearca sa fie tot mai aproape de Iubitul si Domnul lor! 

 

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/eseuri/76201/chemarea-lui-isus-si-chemarea-noastra