„Ascultă cererile robului Tău și ale poporului Tău, Israel,
când se vor ruga în locul acesta! Ascultă din locul locuinței Tale,
din ceruri, ascultă și iartă!” (2 Cronici 6:21)

Lacrimi de bucurie... îți scriu iar o solie!
M-am temut zadarnic, mă pregăteam de praznic,
Voiam în amintire să spun despre iubire,
Să zic acelora care, trăind cu min' sub soare,
Cât de frumoasă-i viața, să întâmpini dimineața
Cu mulțumire, pace... Ce mult în lume face,
Să ai un prieten care îți aduce-mbărbătare...

Am îngropat securea și am privit pădurea
Ce fremăta în vânt. Să-mi scrii doar un cuvânt,
Eu așteptam... dar vai, crescut-a mucegai
Pe filele pierdute, în locuri neștiute...
Și tot căutam cuvinte și scormoneam în minte,
Cu ce ți-oi fi greșit, cu ce te-oi fi rănit?
În vorbele nătânge văd sufletul cum plânge,
Tăcere în suspine... Ce s-a întâmplat cu tine?

Văd bine că amarul mai vine și cu carul,
Nu-i un grăunte, doi... Să plece de la noi!
Să-l ducă apa-n vale, să nu ne stea în cale,
Iar inimile noastre, ca zările albastre,
Să fie pe deplin cu soare, cer senin.
Am pus în rugăciune tot ce se poate spune:
Iertare, pocăință, smerenie și credință.
Am așteptat răspuns și iată, a ajuns...

Mă plec cu umilință și cu recunoștință,
Îți mulțumesc, Isuse, azi bucurii nespuse.
Tu mi-ai trimis în dar... eu nu găsesc hotar,
Nicicând și niciodată, în dragostea de Tată,
Astfel Te preamăresc și-n veci Te proslăvesc.
Mi-ai dat nădejde vie de-acol' din veșnicie,
Ești tot ce e mai sfânt în cer și pe pământ.
M-am încrezut în Tine, Te-ai îndurat de mine.
Astăzi e sărbătoare, văd razele de soare.

Iar ție, frate dragă, îți spun că-n lumea-ntreagă
Nu am găsit ființa să-mi sprijine credința
Cu-atâta înverșunare... Doar tu ai dat crezare
A tot ce am spus, am scris, pe vechiul meu zapis.
Am fost o trestie în vânt... dar noul legământ
Adusu-mi-a speranța, mi-a înnoit viața.
Credința adevărată-mi șoptește zilnic: „Iartă!”

Amin! Așa să fie! Răsună-n veșnicie...

11/07/11, Barcelona