1. De n-ai fi de partea noastră,
Preaiubitul nostri' Isus,
Când strigam spre bolta-albastră,
Când necazul ne-a răpus,
N-am putea trece-ncercarea
Şi uşor ne-am clătina,
N-am putea trăi răbdarea
Şi nici nu Te-am lăuda.

2. Dar tu eşti mereu acolo
Unde cinste Ţi se dă,
Te prezinţi cu braţ puternic
Şi spui oricând: ,,Iată-Mă!''
Când din slăvile divine
Între noi Tu poposeşti
Şi sfârşesc orice suspine
Şi-orice răni tămăduieşti.

3. Tu nu dai peste măsură,
Ci doar cât putem răbda,
Căci vrei aur fără zguraă.
Vrednici de lucrarea Ta.
Şi-n cuptor de suferinţă,
Şi-n noian de încercări,
Ne creşti, Doamne, în credinţă
Ca să fim ai Tăi străjeri.