1. De n-ai fi de partea noastră,
Preaiubitul nost' Isus,
Când strigăm spre bolta-albastră,
Când necazul ne-a răpus.
N-am putea trece-ncercarea
Şi uşor ne-am clătina,
N-am putea trăi răbdarea
Şi nici nu Te-am lăuda.

2. Dar tu eşti mereu acolo
Unde cinste Ţi se dă,
Te prezinți cu braţ puternic
Şi spui oricând: , , Iată-Mă! ''
Când din slăvile divine
Între noi Tu poposeşti
Şi sfârşesc orice suspine
Şi-orice răni tămăduieşti.

3. Tu nu dai peste măsură,
Ci doar cât putem răbda,
Căci vrei aur fără zgură.
Vrednici de chemarea Ta.
Şi-n cuptor de suferinţă,
Şi-n noian de încercări,
Ne creşti, Doamne, în credinţă,
Ca să-Ți fim ai Tăi străjeri.