1. Mai adă, Doamne, acele vremuri din trecut
Acele vremi de pocăinţă,
R1: /:Când în al dragostei sfânt jar,
Zideam altar după altar
Iar Duhul Sfânt ne aduna,
Când la sclipitul stelelor
Ne întâlneam cu atâta dor
O, dulce-i vremea stăruinţei. :/

2. Mai adă, Doamne, şi azi oameni ca-n trecut
Mai adă, harul de-altă dată,
R2: /:Mai adă, Doamne, aceia fraţi
În umblet şi-n suflet curaţi,
Cu constiinţa nepătată,
Ce zi şi noapte se rugau
Şi chiar la moarte se duceau
Pentru credinţa adevărată. :/

3. Mai adă, Doamne, acelaşi dor de casa Ta,
Mai adă aceeaşi sete sfântă.
R3: /:Când înaintea zorilor
L-al casei Tale sfânt pridvor
Ne întâlneam Isuse, dragă,
Împinşi de-acelaşi sfânt fior
Ne adunam l-al Tău izvor
Şi ne zideam casa pe stâncă. :/

4. Mai adă, Doamne, şi azi semne şi minuni
Ce le făceai Tu altă dată,
R4: /:Căci de vei zice un Cuvânt
Bolnavii vor sări cântând,
Şi-Ţi vor aduce osanale
Şi-oricât ar fi boala de grea,
La glasul Tău s-or vindeca,
Mai vino iar, Isuse-n vale. :/