PRIMĂVARA


Dulce floare-nmiresmată
peste-al vieţii larg tumult,
tu-ai venit din cer deodată
să ne spui că bunul Tată
ne iubeşte-atât de mult.

Tu-alungi iarna vieţii noastre
cea cu crivăţ şi cu ger.
Şi ne-aduci din zări albastre
doruri după alte astre
pline de un vag mister.

Ciocârlia care cântă
se înalţă către nori.
Multe-n lume ne frământă.
Însă vestea ei cea sfântă
ne trezeşte chiar din zori

să nălţăm şi noi voioase
imnuri către Creator,
să-I aducem noi prinoase
zi de zi-n a noastre case
din al dragostei izvor.

Primăvară trecătoare,
ce frumos e-al tău veşmânt!
Dar cu cât mai sus de soare
e-mbrăcat în sărbătoare
Domnul, Dumnezeul sfânt!