CĂDEREA BABILONULUI

Cu ce fel de leacuri va fi Babilonul
Întors de pe calea plăcerilor lui
Când lumea întreagă îi ţine isonul
Şi altă Cetate asemenea nu-i?!...

În mână cerească fusese paharul
Ce-aduce beţii din popor în popor.
Dar până la urmă băut-au amarul
Precum după soare mai vine şi nor.

Am vrut cu-orice preţ să-i găsim vindecare...
Dar, vai!, Babilonul, o, nu-i vindecat!...
Căci nimeni nu-ncearcă să-şi ceară iertare
Iar omul e mândru trăind în păcat.

Elita de doctori plecase afară,
Căci Domnu-i silise să plece şi ei.
Iar criza se-ntinde din ţară în ţară
Şi parcă se-aude un muget de lei.

Există-n istorii dreptatea luminii
Ce bezna n-o poate nicicând anula
Atunci când acasă vor fi toţi străinii
Şi-astfel cu Mesia la masă vor sta.

Se strâng toţi vitejii armatei persane
Şi fac multe planuri, şi curse întind.
O grea răzbunare de-armate duşmane
Ca norii de smoală pe Bel îl cuprind.

Există în inimi aduceri aminte
De Templul pe care ei toţi l-au distrus
Şi Iuda cu lacrimi îl plânge fierbinte,
Evreii departe-n robie s-au dus.

Avea Babilonul atâtea palate
În care-a strâns aur şi multe comori.
Dar vechii persani într-o singură noapte
Ca leii luptând le-au luat până-n zori.

Aşa se-mplineşte deplin profeţia
Un steag se înalţă şi-i pus de Cel Sfânt.
Israel triumfă, l-a prins bucuria.
Se-ntoarce acasă, la vechiul pământ.
***
Azi mulţi pun probleme, ridică obiecţii:
„Planeta aceasta e parcă pe dos!…“
Dar cine-nţelege asemenea lecţii
Venind cu căinţă la Domnul Cristos?!

El iartă pe-oricine priveşte spre Cruce
Lăsând Babilonul şi lumea cea rea
Şi-o ia către ceruri din vechea răscruce
Mânat totdeauna de-a dragostei stea.