Să-mi plâng

de: Bejenar Valentin

Să-mi plâng, al meu amar Isus,
Eu ași dori acum~&,"&~.
În clipa aceasta eu ași vrea,
Să fiu precum ai spus...

Să fiu un sfânt de ași putea,
E-o mare îndurare...
Căci am călcat al Tău Cuvânt,
Te rog, să-mi dai iertare.

Căci starea mea e foarte rea,
În hohote de-ași plânge,
O viață-ntreagă n-ași putea
Să spun ca sunt un înger.

Eu sunt o mână de pământ,
O pulbere, un abur,
Nimica bun nu am acum,
Decât un bob de aur.

Acel bob, e de la Tine
Părinte drag Tu mi l-ai dat,
Atunci, când Tu pe mine
Scumpe Tată m-ai creeat.

Nu am nimic, nimic de preț,
Decât viața-mi dragă.
Și vreau doar ție să ți-o închin,
Te rog, păstrează-mă-n tezaur.

Că cel viclean vrea tot mereu
Să mă robească-ntruna,
Și să mă smulgă e dorul său...
Nu mă lăsa, mie ruga.

Dar știu căci prin Cuvântul Tău,
Toate, vor lua ființă.
Și cât de mare ar fi un rău,
El n-are biruință.

Căci prin Hristos tu m-ai salvat
Și-mi dai viață nouă,
Ca să traiesc în noul Rai,
Alăturea de Domnul.

Nu merit Doamne, această mântuire,
Căci eu am fost, cel mai de jos...
Căci gura mea hulit-a Doamne,
Pe Isus Hristos.

Păcatul meu, te-a țintuit în cuie,
Și vina mea, lovit-a greu
Peste cunună, fără de măsură,
Isuse Fiu de Dumnezeu.

O prieten, o dragul meu,
Îți recunoaște vina...
Și vei primi iertare-n dar,
De vei veni acuma.

De prea târziu te hotărăști,
Să știi, vei plânge-amarnic
Căci cu Isus, tu nu vei fii
Căci nu cu El, te-asemeni.

Ci vei primii sentința grea,
În ziua judecații.
Că blestemat, e cel ce-atunci
De rai nu este vrednic.