Nimic nu ne mai misca
Autor: Marian Adrian
Album: -
Categorie: Evanghelizare
Ce ne trebuie sa intelegem?
Ca exista si pentru noi o lege
Nu e scrisa de vreun om anume,
Ci e Biblia si semnata cu a Dumnezeului nume.

Sa se cutremure sub noi pamantul?
Sa aduca valul apa ?
Sa se darame totul, cand a bate vantul?

Pe cine asteptam?
Cin’ sa vin’ sa ne trezeasca?
Cine sa ne aduca aminte?
De acel dor ferbinte.

Dorul de-a iubi,
Cum nu am mai iubit,
Dorul care nu L-am inteles, dar pentru noi Sa rastignit.

Ne-a lasat Cuvant sa intelegem,
Ne-a explicat cum nimeni, nu poate a explica.
De nu ne-am indoi si incepem sa Il credem,
Atunci cu adevarat, incepem a vedea.

Ca asta viata nu ii s-o traiesti,
Dupa a lumii pofte,
Dupa bunul plac, sau cum doresti.

Cine isi da fiul ca o jertfa atat de mare?
Sa ii calce altii, din rautate copilul in picioare,
Sa-i scuipe fata sa-i strapunga fruntea
Si sa uite cu incapatanare toata bunatatea.

Cu bunatate a venit,
Si a cautat sa ne invete ,
Lucruri de pret, ce in carti nu se gasesc,
Dragoste in fapte dintr-un glas dumnezeiesc.


Oare in zadar a fost a Sa venire?
Lucru de uitat?!
A Sa viata, a Sa traire?!
Dar mai alest, marea jertfa… Rastignire.

Nimic nu ne mai misca,
Ne-am obisnuit sa fim asa.
Reci si goi,
Fara pace in suflet, fara de iubirea Sa.

Ne credem stiutori,
Si spunem ca avem viata in control.
Dar nu tine de noi a sti cat in viata ‘om trai.

Uitam sa ne intrebam
Incotro dupa asta viata ne-ndreptam.

Oare atat de gol si-absurd e totul?!
Ca dupa cativa ani,
De belsug, sau chin si greu,
Vom ajunge in-nefiinta; si nimic… vom fi mereu?!

Copilaresc si stangaci e sa gandesti,
Ca viata ta…
E doar ce ai in fata, doar ce-acum privesti.

Mult mai multe are sa ne zica,
Dumnezeu ce-acum priveste;
Spre creatia obosita,
Ce la a Lui chemare, nici nu se clinteste.

Ce mai trebuie ca sa ne trezeasca?
O minune din cer, un semn divin?
Le avem, cand soarele rasare pe un cer senin.

Mai asteptam si ne mai indoim a crede?
Ca viata e doar ce-acum se vede!?

Mare minciuna noi traim.
Cand reci Il ocolim,
Cand la glasu-I nu-I raspundem,
Si in indiferenta ne ascundem.

Ridica Biblia si-o citeste.
Raspunde la a Lui chemare,
Cauta in Ea, vezi ca nui poveste.
Fi gata pentru a Lui schimbare!

Atunci vom intelege cu adevarat,
Caci jertfa de pe cruce,
A unui fiu de Imparat,
E un dar, ce ne aduce mantuirea de pacat.

Nu intarzia a-i spune,
Din al tau suflet, indurerat,
Pe genunchi al tau pacat si nume,
Caci si pe tine El te vrea salvat!
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/69301/nimic-nu-ne-mai-misca