În faţa tronului de har ceresc,
Cu reverenţă Tată mă închin,
Şi-Ţi cer s-asculţi ce-am să-Ţi vorbesc,
Să-Ţi pleci urechea la al meu suspin...

Numai în Tine eu găsesc scăpare,
Numai în Tine pot eu să mai sper,
Prezenţa Ta mi-aduce alinare,
De-aceea îmi ridic ochii spre cer...

Eu nu la oameni caut ajutorul,
Nu îndrăznesc să-l cer din mâna lor,
Ci vin la Tine, Tu eşti Creatorul,
Al universului Atotstăpânitor.

Nădejdea-n om e doar dezamăgire...
Să mă bazez pe Tine e un har.
Credinţa-n Tine mi-aduce izbăvire,
Viaţă-n veci şi mântuire-n dar.

Cunoşti bine de tot a mea fiinţă,
Problemele pe toate mi le ştii,
Te rog fierbinte, plin de umilinţă,
În ajutorul meu astăzi să vii...!