Fraţilor, surorilor
Autor: Lucaci Laura-Otilia
Album: Din mijlocul furtunii
Categorie: Diverse
Acelaşi sânge, un singur sânge a spălat greşelile mele, păcatele ce atârnau ca pietre
De moară în jurul gâtului meu. Oh, eram multe şi grele.
Un singur sânge a spălat dependenţa mea şi a ta, doar Dumnezeu cunoaşte care a fost aceea.
Tot El ţi-a vindecat slăbiciunea, tot El te-a dezlegat, te-a ridicat. În haine noi te-a îmbrăcat şi
Acelaşi sânge vărsat o a doua şansă ţi-a dat din nou şi din nou, acelaşi da…
Acelaşi sânge va atârna de spânzurătoarea făcută pentru tine pe al tău Haman.
Acelaşi sânge va ridica de pe coapsele tale greutatea firii pământeşti,
Un Duh, un singur Duh ce e Sfânt te va lăsa să guşti din bucurii cereşti.
Acelaşi Dumnezeu, singurul Dumnezeu nu va îngădui să cerseşti,
Atâta timp cât eşti copilul Suveranului, singurul Împărat pe care din tot sufletul îţi doresc să Îl găseşti.

Aş vrea să reuşeşti să înţelegi puterea pe care o are numele Său, o dată descoperită această taină nu vei mai vrea să-L părăseşti.
Mai bine într-un cămin sărăcăcios bucata aceea de pâine uscată, în jurul mesei tu cu familia ta,
Rugându-vă în sinceritate, mulţumind pentru ziua ce a trecut în veritate.
Binecuvântaţi-vă copii seara şi dimineaţa şi veţi învăţa puterea numelui Lui, astfel vi se va întări credinţa.
Zidiţi temelia oricărui lucru pe baza învăţăturilor şi credinţei în Dumnezeu, căci altfel zidiţi degeaba.
Noi ar trebui să vânăm comorile spirituale, haidem deci să căutăm înţelepciunea,
Să căutăm a ne ţine buzele în frâu, să căutăm neprihănirea, să învăţăm ascultarea,
Să o cultivăm în lumina prezenţei Sale, să fie imposibil de cuprins ca marea.

Fraţii mei, surorile mele, staţi departe de calea celor păcătoşi, nu vă avântaţi pe ea
Nici măcar de dragul de-a vedea dacă e mai bine aşa. Nu e, luaţi-mi de bună vorba.
Sfatul celor răi vă va îndemna să jefuiţi orfanul şi văduva,
Să vă bateţi joc de cel sărac, dar asta înseamnă să vă bateţi joc de Cel ce l-a creat, nu altceva.
Scaunul celor batjocoritori poate părea confortabil, dar vai, scump e plătită plăcerea,
Şi e deşartă pe deasupra. Feriţi-vă inima, şi aveţi grijă în ce îi permiteţi să îşi găsească plăcerea.
Învăţaţi-o fie zi ori noapte să cugete la Legea Lui, şi îngrijiţi-vă să cunoască şi să iubească pe Tata,
Căci hoţi au să încerce a o prăda, uşa şi geamurile, toate le vor forţa.
Dar pune-i astăzi pecetea potrivită, asigură-i protecţia,
Puneţi-L pe Dumnezeu ca o pecete pe inima aceea
Ce până acum a fost jefuită, a fost păcălită de cei ce vindeau fericirea care se auto aclama
A fi veşnică, pură şi adevărată. Ei bine, nu a fost aşa, a sfârşit prin a fi o cacealma.

Fă aşa şi ai să vezi că urechea lui Dumnezeu va fi mereu plecată la rugăciunea ta, suspinele
Tale însoţite de lacrimile ce vor curge au să fie adunate străgătele de durere,
Şi vei reuşi a vedea nelimitata milă a Sa. Glasul ţi-l va asculta dimineţile
Şi serile. Fiţi ascultători şi-i veţi cunoaşte din plin îndurările.

Căutaţi în fiecare zi să fiţi mai buni, căci Lui nu-i place răul şi nu-L suportă în preajma Sa,
Ochii Lui nu suportă nebunul prins în nebunia aceea din care refuză a se deştepta.
De cineva greşeşte faţă de voi, învaţăţi să iertaţi. Şi nu îi întoarceţi răutatea,
Căci nimic nu duhneşte mai greu ca fărădeleagea. Nu vă deprindeţi cu minciuna,
Căci nu poate suporta pe aceia ce caută a înşela.

Nu poţi să laşi pe mâine hotărârea, să mă pocăiesc sau nu, chiar de zici e că e în capul listei cu lucruri de făcut.
Nu e loc de amânare, căci timpul e-un element necunoscut, câtorva li se dă tot, altora nu aşa mult.
Ziua de mâine nu e a ta, şi Dumnezeu nu îţi era dator să îţi dea ziua de astăzi dar ai primit-o chiar şi aşa.
El ne-a iubit atât de mult încât, încât? Haideţi, să vă aud mărturia! Atât de mult Dumnezeu lumea
Ce mă cuprinde şi pe mine în ea, eu - omul păcătos care-am ajuns,
Eu care am căutat să îmi fac fărădeleagea în ascuns...
Pentru mine şi-a dat singrul Fiu şi moartea Lui nu a fost una uşoară şi cântăreşte mult.
A cântărit mai mult decât tot păcatul oamenilor ce au trăit de la începuturi până acum, chiar mai mult de-atât.

Datorită dovezii supreme de dragoste ce vi s-a oferit în urmă cu atâţia ani voi puteţi să staţi astăzi în casa aceasta
Şi puteţi spera, nu mai sunteţi nevoiţi să aduceţi arderi de tot, inima voastră este atât jertfă cât şi altar.
Prin El noi am murit faţă de păcat, aleluia! Dacă ziceţi aleluia atunci de ce privind la zilele trecute nu puteţi nega
Faptul că încă trăiţi tocmai în acel păcat? Botezaţi am fost în Isus Hristos, în moartea Sa
Şi prin aceasta am fost îngropaţi pentruca
Aşa cum El din morţi a înviat prin Slava Tatălui, tot aşa
Să avem dreptul să trăim o viaţă nouă. Dacă printr-o moarte asemănătoare cu a Ta
Isuse ne-am făcut una cu Tine, întăreşte credinţa în inima noastră
În faptul că v-om fi una cu Tine printr-o înviere asemănătoare cu a Ta.
Ajută-ne să răstignim omul vechi ce ne îmbia la tutun, la alcool, la necurăţii nenumărate,
Şi aşa Te rugăm fierbinte dezbracă Tu trupul păcatului de putere,
Să putem proclama puterea Ta, să putem striga: Nu mai suntem robi! Avem un singur stăpân!
Lui ne v-om închina! Aleluia.

Şi dacă împreună cu Tine omul vechi va muri, ajută-ne să credem cu o neclintită credinţă
Că omul cel nou va trăi împreună cu Tine, şi Duhul Tău Sfânt ne-a fost dat tocmai ca să
Ne înveţe noua viaţă, să ne amintească de fiecare dată când omul cel vechi parcă
Ar vrea să-şi recapetea puterea, că noi nu mai avem ce căuta să facem lucrurile de care eram legaţi cândva.
Când ai murit Tu Isuse ai murit pentru întregul nostru păcat, o dată pentru totdeauna.
Şi viaţa pe care o trăieşti, o trăieşti pentru Dumnezeu. Tot aşa
Noi trebuie să ne vedem morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu. Nu mai putem asculta
De păcatul ce până acum domnea în trupul nostru păcătos şi slăbănog, nu-i mai putem face pofta.
Mădularele mele de bolnave au să fie, viindecate vor fi în numele Singurul Dumnezeu.
Nu va mai stăpânii peste ele păcat, niciodat’!
Nu voi mai fi o unealtă a nelegiuirii, schimbat-am stăpânul, mă aflu sub o altă stăpânire!
Mă predau Dumnezeului celui Viu să mă facă vie, căci moartă eram şi de azi înainte
Vreau să fiu o unealtă dar una care caută şi lucrează împreună cu neprihănirea.

Ştiu că ziua de mâine nu este a mea, se prea poate astăzi în timp ce mă întorc la casa
Cu care Dumnezeu m-a binecuvântat să mă ia...
Şi tu poţi fi luat. Întrebarea mea însă este: Crezi că mai bine de atât se putea?
Crezi că puteai să mai adaugi cinci minute rugăciunii tale seara,
Crezi că se prea poate să începi să te rogi dimineata?
Crezi că ai putea citi Biblia?

Dacă simţi că există loc de mai bine, cum spune şi cântarea ‚’’Acum, cât încă se mai poate
Lucrează frate cu folos. Că nu-i mai preţios din toate decât ce faci pentru Hristos.
Cât încă ai suflare-n tine, mai poţi ofrande să-i aduci.
Dar s-ar putea ziua de mâine, amicul meu să n-o apuci.’’
Atunci nu pleca de aici fără să îţi iei hotărârea. Trăieşte fiecare zi ca şi cum ar fi ultima,
Fiindcă nu ai siguranţa că tu ziua de mâine vei vedea.
De aceea nu lăsa să treacă o seară fără să aduci Dumnezeului tău multumirea,
Şi de e ca ziua de mâine să o vezi, nu uita din nou să mulţumeşti. Aceea e binecuvântarea
Lui pentru tine, încă o zi în care ai posibilitatea să faci mai mult şi mai bine.
Dumnezeu să vă ajute tuturora.
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/69010/fratilor-surorilor