Doamne, când ai făurit pământul
Poruncind nimicului:"Să fie!"
S-a zdruncinat din temelii neantul
Şi totu-a devenit o armonie.
O armonie plină de culori
Cu adieri, cu şoapte minunate
Prin care-al Tău cuvânt plutea
Dând apă vie firii însetate.
Când pumnul de ţărână-ai modelat
Şi-ai dat suflare lutului, din tină,
Ai pus în el sămânţă de iubire,
Nădejde, şi credinţă, şi lumină!
Ce har măreţ, ce dulce fericire,
Să fim oglindă pentru chipul Tău
S-avem prin Duhul SFÂNT MÂNGÂIETOR
Şi-o casă pregătită de tine Dumnezeu!

Vulcan- Mary