Dă-mi Doamne mult dorita bucurie,
Din zori când soarele îmi dă de ştire,
C-ai rânduit încă o zi să fie,
Un bun prilej în care numai Ţie
Să Îți aduc din suflet mulţumire.

Revarsă-mi Doamne pacea Ta divină
Ca roua ce coboară pe câmpie.
Te rog să faci în mintea mea lumină
Şi de-ar fi zi cu nori sau zi senină,
Să-Ţi pot aduce laude numai Ţie.

Aş vrea ca să-mi vorbeşti din prima clipă
Când ochii mi-i deschid de dimineaţă,
Ca să nu-mi fie truda de risipă,
Nu mă lăsa te rog să plec în pripă
Ci să aştept divina Ta povaţă.

Când, ca un nor pe bolta înstelată
Deasupra mea poveri mari se ridică,
Ajută-mi Doamne să nu uit vreodată
Că Tu eşti Dumnezeul meu şi Tată,
Şi Te-ntristezi când sunt cuprins de frică.

Tu-mi eşti comoara cea mai preţioasă,
În Univers nu ai asemănare...
Eşti Fiinţa cea mai dulce şi frumoasă
Şi când necazuri grele mă apasă,
Îmi e de-ajuns un strop de îndurare.

Eu nu mă tem de ziua care vine,
Chiar dacă mi-e cărarea-ntunecată...
Dar vreau să ştiu că sunt mereu cu Tine,
Trăind smerit, aşa cum se cuvine,
În voia Ta cea sfântă şi curată.