Când eu am devenit “Străjer”
N-a fost o zi la întâmplare!
Atunci s-a consemnat în Cer
Că din a lumii vechi ungher
S-a mai trezit un mesager,
Al Adevărului sub soare.

Am pus o piatră de hotar
În acea zi de bucurie...
C-a fost şi pentru mine Har,
Să-mi pot aduce la altar
Trecutu-mi straniu de hoinar
Trăit în lumea rea, pustie.

Nu mai am timp de risipit,
E-atât de lucru pe ogoare!
Vara-i aproape pe sfârşit,
Tot ce-a fost scris s-a împlinit
Şi timpul trece-n zbor grăbit
Spre veşnic asfinţit de soare.

Vrăjmaşul luptă ca un leu
Să ducă suflete-n pierzare...
De-aceea am intrat şi eu
În sujba unui Dumnezeu
Ce a murit în locul meu
Să pot avea răscumpărare.

Străjer în oastea lui Hristos
Vreau să rămân până la moarte!
Să duc sărmanilor de jos
Vestea iertării, bucuros,
Şi Lui slujindu-I credincios,
Să am cu El în Ceruri parte.

Ilie Belciu