De ce iubim pe jumătate irosind darul iubirii?
Se lasă pânza peste noi cuprinși de voalul amintirii
De ce nu dăruim iubire, ca să primim iubire în dar
Cuprinși de rostul rugăciunii, sfințită, pusă pe altar?

De ce ne împietrim simțirea fără dorință și onoare
Ne rătăcim prin întuneric fără lumină și culoare?
De ce iubirea este oarbă aducând și suferință
Şi în multe cazuri poate este lipsită de credință?

De ce mai multă ură încape în inimile noastre reci
Și ființa în loc s-o umpli cu iubire, tu o îneci
Păstrează frate, azi iubirea cu milă s-o hrănești
De vrei în viața cea eternă cu El să te-ntâlnești!