Nu ți-a fost prieten
Te-a amăgit de azi pe mâine,
Și după ani de amăgire,
Nimic nu ți-a lăsat în mâini.

Nu ți-a fost nici copilăria
Prieten credincios,
Curând s-a dus senină către alții,
Și gol te-a părăsit plângând.

Nu ți-a fost prieten cu credință,
Nici tinerețea cât ai vrut,
Nici sănătatea , nici norocul,
Un singur prieten ai avut.

Dar pe acela , unul singur,
L-ai prețuit cel mai puțin,
L-ai ascultat cel mai din urmă,
Și L-ai privit cel mai străin.

Și totuși încă El așteaptă,
Ca-n sfintele-ți păreri de rău,
Să prețuiești a Lui iubire,
Cât mai așteaptă-n pragul tău.

Deschide-I singurului prieten,
Plângându-ți vina ta amar,
Căci dacă și El se va duce,
Poți plânge-n veac, va fi-n zadar.