1. Din piscul stâncilor, profetul,
Privea oștirea Domnului.
Privea și copleșit de pace,
Rostea-n puterea Duhului.

R1: Frumoase-s corturile tale,
O, Iacov‚ ele se întind
Ca niște cedrii lângă ape,
Ca și grădinile-nflorind.

2. Dar Dumnezeu nu-i om să mintă,
De tot ce-a spus nu-i pare rău.
A spus că binecuvântarea
Va însoți poporul Său.

3. El e frumos că locuiește
Deoparte, nu ca și ceilalti.
Nu face parte dintre neamuri
Și între ei cu toți sunt frați.

R2: Privesc‚ dar nu Îl văd de-aproape,
Îl văd‚ dar nu Îl văd acum.
O stea răsare din Israel
Și un toiag pe-al vremii drum.